Încă o victorie patrimonială la Oradea
24.05.2005, Oradea (Catholica) - Reprezentanţii Bibliotecii Judeţene Bihor au pierdut procesul prin care cereau emiterea unei ordonanţe prezidenţiale, care să le permită să reia în stăpânire o serie de camere din Palatul Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, aflăm dintr-un articol apărut astăzi în România liberă. Biblioteca a fost evacuată forţat de către credincioşii greco-catolici, exasperaţi de tergiversarea punerii în posesie. Palatul a fost retrocedat greco-catolicilor acum aproape un deceniu şi jumătate, însă doar o mică parte a imobilului a ajuns în mâinile proprietarilor de drept. Restul Palatului a continuat să fie folosit drept sediu de către Biblioteca Judeţeană, care a fost instalată în clădire în timpul regimului comunist, în condiţiile în care autorităţile au interzis activitatea Bisericii Române Unite cu Roma.
După Revoluţia din 1989, mai aflăm din articolul semnat de Claudiu Pădurean, conducerea bibliotecii a refuzat să părăsească imobilul deşi acesta era retrocedat. Mai mult, autorităţile judeţene au oferit alte imobile pentru mutarea bibliotecii, dar conducerea acesteia a refuzat spunând că nu ar fi interesată nici daca ar primi în schimb Palatul Dogilor din Veneţia ori clădirea Congresului SUA. Credincioşii greco-catolici au decis să elibereze cu forţa o parte din încăperile folosite de bibliotecă. Acţiunea a fost contestată în Justiţie, dar judecătorii orădeni au respins-o prin sentinţa civilă nr. 3.131/2005. În motivare se arată printre altele că „în cazul în care este vorba de un bun intrat în patrimoniul statului fără nici un titlu, predarea acestuia către fostul proprietar reprezintă modalitatea concretă de respectare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”.
La final, articolul citează sentinţa emisă la Oradea: „Împiedicarea exercitării atributelor de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului ce constituie obiectul sau derivat (în condiţiile recunoaşterii dreptului de proprietate) echivalează cu o privare de proprietate incompatibilă cu prevederile amintite (cazul Vasilescu versus România)… din moment ce administraţia locală avea obligaţia de a asigura spaţiul necesar continuării activităţii, indolenţa acesteia de a-şi îndeplini obligaţia amintită în intervalul de timp scurs de la data semnării respectivului protocol nu poate pune intimata în ipostaza de a nu putea intra în posesia unui imobil care a constituit sediul sau până la preluarea acestuia de către statul român după anul 1948.”
