Din istoria Congreselor Euharistice

25.05.2005, Roma (Catholica) - Congresul Naţional Euharistic din Italia – care se desfăşoară la Bari săptămâna aceasta, şi va fi închis cu o celebrare liturgică la 29 mai, prezidată de Papa Benedict al XVI-lea – este al 24-lea eveniment ce acest gen care se desfăşoară la nivel naţional. Zeci de astfel de evenimente au loc anual şi în alte ţări, chiar şi la nivel de Dieceze, precum şi la nivel internaţional.

Ideea organizării unui Congres Internaţional îşi are rădăcina în secolul al XIX-lea, ca un mijloc de subliniere a rolului central al Euharistiei în viaţa catolică. Următorul Congres Euharistic Internaţional se va desfăşura în Quebec, în iunie 2008, fiind a 49-a ediţie. Prima care a popularizat ideea de Congres Euharistic a fost Emilie Tamiser (1834-1910), care a scris pe această temă sub influenţa Sf. Pierre Julien Eymard (1811-1868), cunoscut ca „apostolul Euharistiei”. Primul Congres Euharistic s-a desfăşurat la Lille, Franţa, în 1881, cu binecuvântarea Papei Leon al XIII-lea, având ca temă: „Euharistia salvează lumea”. Congresele Euharistice erau văzute ca mijloace ce încurajare a împărtăşirii frecvente în rândul adulţilor, şi a primei împărtăşanii la copii.

Sub Papa Pius al XI-lea, întâlnirile au devenit cu adevărat internaţionale, în sensul că se ţineau în diferite continente ale lumii, adăugându-se o dimensiune misionară efortului. După Conciliul Vatican II, planurile pentru aceste congrese au început să includă abordarea problemelor contemporane; programul evenimentelor din cadrul Congreselor Euharistice au cuprins discuţii ecumenice şi dialog inter-religios, precum şi seminarii despre pacea şi sărăcia în lume. Un Congres Euharistic naţional sau internaţional durează de obicei o săptămână, iar punctul culminant este Liturghia cu Papa sau cu prelatul care îl reprezintă, ca expresie vizibilă a comuniunii cu Biserica universală.