Papa Benedict despre Sf. Benedict

10.07.2005, Vatican (Catholica) - Sfinţenia este prioritatea numărul 1 din viaţa unui creştin, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea. În ajunul sărbătorii Sf. Benedict, Papa şi-a dedicat discursul de duminică, de la rugăciunea Angelus, călugărului din Norcia (480-547), „un sfânt care îmi este în mod special drag, ceea ce poate ghici oricine din alegerea pe care am făcut-o pentru numele meu” (de Papă). Învăţătura acestui sfânt călugăr benedictin Papa a sintetizat-o cu cuvintele „Quaerere Deum” („căutarea lui Dumnezeu”).

Episcopul Romei a amintit audienţei că Sf. Benedict a pus bazele la Subiaco, lângă Roma, la „o comunitate fraternă fondată pe primatul iubirii lui Cristos, în care rugăciunea şi munca erau alternate armonios spre slava lui Dumnezeu”. Acest ideal îl avea în minte călugărul atunci când a scris faimoasa regulă monastică. Papa a spus în continuare: „Între ruinele imperiului roman, Benedict, căutând înainte de toate Împărăţia lui Dumnezeu, a plantat, poate chiar fără să îşi dea seama, sămânţa unei noi civilizaţii care să dezvolte, să integreze valorile creştine cu moştenirea clasică, pe de o parte, şi culturile germană şi slavică pe de altă parte.” Sfântul Părinte a subliniat un aspect al spiritualităţii fondatorului: „Benedict nu a fondat o instituţie monastică orientată în principal pe evanghelizarea popoarelor barbare, ca alţi mari călugări misionari ai timpului, ci a transmis urmaşilor săi că obiectivul fundamental, mai mult, singurul obiectiv al existenţei este căutarea lui Dumnezeu: `Quaerere Deum`.”

Sfântul a ştiut „că atunci când credinciosul intră într-o relaţie profundă cu Dumnezeu, el nu poate să fie mulţumit cu o viaţă mediocră, cu o etică minimă şi cu o religiozitate superficială”, a spus Papa. „În această lumină putem înţelege mai bine expresia pe care Benedict a luat-o din Sf. Ciprian”, a continuat Pontiful: „Nu preferaţi nimic înaintea iubirii lui Cristos”. „Sfinţenia constă în această propunere validă pentru fiecare creştin, care a devenit un adevărat imperativ pastoral în vremurile noastre, în care omul simte nevoia să îşi ancoreze viaţa şi istoria în repere spirituale solide.” Cardinalul Joseph Ratzinger, chiar cu o zi înainte de moartea Papei Ioan Paul al II-lea, a primit la 1 aprilie, la Subiaco, la mănăstirea Sf. Scolastica, premiul Sf. Benedict pentru promovarea vieţii şi familiei în Europa.

Atunci, viitorul Papă Benedict şi-a încheiat astfel discursul: „Benedict, asemenea lui Avram, a devenit părintele multor popoare. Recomandările adresate călugărilor săi şi pe care le-a aşezat la sfârşitul regulii sale, sunt indicaţii care ne arată şi nouă calea care conduce în înălţimi, dincolo de crize şi de ruine. `Aşa cum există un zel amar care îndepărtează de Dumnezeu şi duce la iad, tot la fel există un zel bun care îndepărtează de vicii şi duce la Dumnezeu şi la viaţa veşnică. Pentru acest zel trebuie să se exercite călugării cu iubire arzătoare: să se întreacă unul pe altul în a se cinsti, să suporte cu cea mai mare răbdare reciproc infirmităţile lor fizice şi morale… Să se iubească unul pe altul cu afecţiune fraternă… Să se teamă de Dumnezeu în iubire… Să nu pună absolut nimic înaintea lui Cristos care ne va putea conduce pe toţi la viaţa veşnica`.”