Despre catolicismul din Germania

17.08.2005, Germania (Catholica) - Apropiata sosire a Papei Benedict al XVI-lea în Germania, atrage atenţia asupra stării catolicismului în această ţară. Cel care a ales ca ZMT să aibă loc în Germania a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Dar acum Papa Benedict va celebra evenimentul, numit de unii „ZMT cu doi Papi”. Germania, aflată în zona puternic secularizată a Europei, cunoaşte un serios declin în practica religioasă. Dar alegerea unui prelat german, a Cardinalului Joseph Ratzinger, pe scaunul Sf. Petru, a retrezit interesul pentru catolicism în această ţară.

Cu peste 82 de milioane de locuitori, Germania are 27 de milioane de catolici, adică aproximativ o treime din populaţie. Dar catolicii practicanţi reprezintă un procentaj mult mai mic din populaţia ţării – după un raport al Conferinţei Episcopale Catolice din Germania, ar fi cam 18%. Pe lângă treimea de germani catolici, o altă treime sunt protestanţi, în timp ce restul ţin de religii ne-creştine, sau nu au nici o credinţă. Deşi nu există evenimente ecumenice majore programate pentru ZMT, organizatorii afirmă că întreaga celebrare este ecumenică, deoarece se aşteaptă ca tinerii catolici să vină cu prietenii şi vecinii lor protestanţi sau ne-creştini. În ceea ce îl priveşte, Papa Benedict va face două gesturi inter-religioase importante: va participa la un serviciu religios în sinagoga din Köln şi se va întâlni cu liderii spirituali islamici din oraş.

Pentru Papa Benedict va fi prima vizită în afara Italiei, deci inclusiv prima în Germania (în noua sa funcţie). Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Germania de trei ori în cei 26 de ani de pontificat: în 1987, în 1993 şi în 1996. Relaţiile dintre Biserica Catolică şi guvernul german sunt în baza concordatului semnat în iulie 1933, de Nunţiul Apostolic de atunci, Cardinalul Eugenio Pacelli (devenit apoi Papa Pius al XII-lea), şi Adolph Hitler. Noul guvern federal format în 1949 a recunoscut acel concordat, care rămâne încă valabil. Există apoi înţelegeri separate între Sfântul Scaun şi landuri ale Republicii Germane. Aceste înţelegeri stabilesc drepturile juridice ale Bisericii şi specifică termenii în baza cărora instituţiile catolice pot opera în domeniile educaţiei, sănătăţii, carităţii şi slujirii religioase.

Din 1999, relaţiile Germaniei cu Vaticanul au înregistrat un conflict datorită activităţilor unor cabinete catolice de consiliere a femeilor ce se gândeau la avort. Legislaţia germană cere femeilor să participe la şedinţe de consiliere înainte de a avorta. Biserica s-a implicat prin aceste centre, oprind numeroase femei de la avort. La cele care doreau totuşi, centrele erau obligate să dea o hârtie ce atesta că femeile doresc avortul. S-a ajuns astfel că instituţii ale Bisericii Catolice contribuiau conştient, dar nu voit, la strângerea actelor necesare unei femei pentru avort. După luni de dezbatere şi presiuni serioase dinspre Papa Ioan Paul al II-lea şi Cardinalul Ratzinger, Episcopii au interzis cabinetelor catolice să mai elibereze adeverinţa de participare la consiliere. Un alt conflict a apărut în august 2002, când Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (condusă de Cardinalul Ratzinger) a excomunicat şapte femei – din Germania, Austria şi SUA – care pretindeau că au fost hirotonite. În fine, în 2004, dicasterul Cardinalului Ratzinger a confirmat decizia Episcopului german de a-i interzice pr. Gotthold Hasenhüttl să predea teologie, după ce acesta a sfidat Vaticanul şi a împărtăşit protestanţi la un serviciu ecumenic din Berlin.

Cu toate problemele teologice dintre Germania şi Roma, Vaticanul a avut în general relaţii bune cu guvernul. Cancelarul Gerhard Schröder a fost mereu prietenos cu Papa Ioan Paul al II-lea, în timp ce liderul Partidului Creştin Democrat (probabil cel care îi va succeda lui Schröder din septembrie), Angela Merkel, a fost una din vocile care au cerut recunoaşterea creştinismului în Constituţia Europeană, susţinând vocea defunctului Papă. În Germania, fiecare cetăţean care se declară de o anumită religie, plăteşte o cotă pentru Biserica respectivă (kirchensteuer). Acest sistem a făcut din Biserica Catolică din Germania una dintre cele mai solide financiar din lume. Dar declinul practicării catolicismului, şi numărul tot mai mic al celor ce se declară catolici, a afectat serios veniturile. La întâlnirea plenară din septembrie 2004, Episcopii Catolici au vorbit despre necesitatea unor planuri de austeritate. Aceste planuri ar putea fi triste pentru germani, deoarece Biserica este (atenţie) al doilea mare angajator din Germania.

Biserica are angajaţi un număr impresionant de asistenţi pastorali ce îi ajută pe preoţi în parohii; mai sunt apoi mii de oameni angajaţi în şcolile, spitalele, clinicile, asociaţiile caritabile, centrele de zi catolice, sau în mari organisme precum Caritas, Missio şi Adveniat. Biserica Germană – cu 27 de Dieceze, 105 Episcopi şi 18.826 de preoţi – susţine 9.478 de grădiniţe şi şcoli, în care sunt înscrişi 645.735 de copii. Mai sunt 794 de licee gimnaziale, cu 296.184 de elevi; şi 35 de facultăţi, cu 17.116 studenţi. Biserica are 536 de spitale, 1.359 de clinici, 2.588 de azile pentru bătrâni, 1.298 de orfelinate, 1.331 centre de educare, 2.030 de centre pentru familie şi pro-life. Dar Papa Benedict nu merge în Germania pentru ca Biserica Catolică de aici să o ducă mai bine. „Am devenit atât de preocupaţi de rezolvarea problemelor structurale”, a spus el pentru Radio Vatican, „încât nu mai avem entuziasmul şi bucuria ce vine din credinţă.” Acest entuziasm speră Papa să îl transmită celor 800.000 de tineri din Köln. Sau invers.