Episcopul Bode: Dumnezeu ne cheamă în continuu

17.08.2005, Bonn (Catholica) - La Liturghiile simultane de ieri, care au marcat în Köln, Düsseldorf şi Bonn deschiderea oficială a Zilei Mondiale a Tineretului 2005, prima lectură l-a avut în centru pe tânărul Samuel. Episcopul Franz-Josef Bode, care a prezidat Liturghia din Bonn, a făcut o paralelă între lumea lui Samuel şi lumea de astăzi: „Eli, marele preot, a ajung bătrân şi slab; mesajele de la Domnul sunt rare; iar viziunile nu sunt frecvente. Sunt timpuri ca cele pe care le trăieşte Europa în aceste zile: puţine cuvinte electrizante, puţine viziuni care să fie cu adevărat transformatoare, puţine personalităţi care să ne îndrume, şi doar o lumină slabă care ne arată drumul spre viitor. Aşa este pentru viaţa Bisericii, pentru viaţa societăţii şi pentru viaţa multor persoane în particular. Perspectivele în primul rând pentru tineri sunt blocate de şomaj şi de o profundă frică de viitor. Pe lângă aceasta, în rumoarea pieţei de posibilităţi multicolore, pentru tineri este tot mai dificil să distingă vocea lui Dumnezeu de alte voci”.

Episcopul nu vede însă în această situaţie un motiv de disperare. Dimpotrivă: „Tocmai în această Biserică ce în Europa pare a fi îmbătrânită, Dumnezeu ne cheamă în continuu. Nu ne lasă să dormim atunci când dorim să închidem ochii obosiţi de atâtea experienţe negative, sau când suntem adormiţi de ofertele multiple care ne asaltează. Nu se opreşte din a ne chema. Ne cheamă pe nume, ca pe Samuel, subliniindu-ne unicitatea propriei noastre vieţi, a talentelor şi aptitudinilor noastre, chiar şi a erorilor şi căderilor noastre. […] Uneori ne ia mult timp pentru a găsi persoanele care să ne ajute să interpretăm această chemare. Chiar şi bătrânul Eli are nevoie de mult timp pentru a recunoaşte vocea Domnului care nu i se adresează lui, omului experimentat al lui Dumnezeu, ci unei alte persoane, unui tânăr: Samuel. Dar există şi alţi bătrâni cu multă experienţă care ne-au deschis şi continuă să ne deschidă inima la vocea lui Dumnezeu, precum Papa Ioan Paul al II-lea, care, în ciuda vârstei sale, acţionând fără a precupeţi vreun efort, a trezit în tineri atenţia la vocea lui Dumnezeu. Astăzi acest Papă ne vorbeşte dintr-un alt loc, îndemnându-ne: când Dumnezeu vă va vorbi, să răspundeţi: Vorbeşte, Doamne, servul tău ascultă!”

În continuare, prelatul i-a amintit pe cei trei Magi de la Răsărit. „În ciuda bogăţiilor lor, a ceea ce posedau, a puterii pe care o aveau, ei au găsit tăria pentru a pleca în căutare. De ce? Pentru că au putut să discearnă semnele timpului, semnele pe care Domnul le dădea în vieţile lor. Spre deosebire de Samuel, căruia Domnul i s-a făcut auzit în tăcerea templului, în timp ce tânărul dormea, aici Dumnezeu s-a arătat ca o stea care nu scapă atenţiei lor şi nici dorinţei lor de ceva mai măreţ. Dar nici chiar magii, urmând steaua, nu au găsit ce căutau rapid, ci au avut nevoie de un lung drum, trecând peste munţi, mări şi deşerturi, cu diverse întâlniri care i-au pregătit pentru întâlnirea cea mare. Doar adevărata lor disponibilitate de a pleca şi dorinţa lor de nezdruncinat de a nu renunţa îi face să continue în căutarea lor: Unde este El, cel nou a cărui lumină, a cărui stea am văzut-o? Unde este El în lumea noastră, în viaţa noastră? Unde putem să îl găsim în marea de imagini atractive şi strălucitoare a lumii, în mijlocul suferinţelor şi a mizeriei pe care oamenii trebuie să o îndure? Unde este El?”

„De aceea au plecat ei, de aceea şi-au abandonat mediile familiare, riscând necunoscutul. Au venit aşa cum erau, cu carismele şi talentele lor, cu comorile lor, dar şi cu nesiguranţa şi cu frica lor, cu întrebările şi cu dorinţele lor. Au venit. Dragi tineri, la fel aţi făcut şi voi în număr mare: aţi venit să îl căutaţi şi să îl găsiţi pe Cristos, noul, diferitul. Aţi venit din peste 160 de ţări ale lumii; aţi venit în Europa noastră, în ţara noastră, unde Cristos nu este întotdeauna uşor de găsit şi unde rişti să pierzi din vedere steaua deoarece cerul de deasupra este atât de plin de lumini din publicitate şi comerţ, deoarece adesea transformăm noaptea în zi, făcând dificil pentru noi să vedem stelele.” Paralela se încheie însă aici, a subliniat Episcopul, pentru că Germania nu se vrea a fi ca Ierusalimul din vremea lui Irod. „Nu, noi aici în Germania dorim să mergem împreună cu voi, dorim să plecăm cu voi, dorim să încercăm să căutăm împreună cu voi, dorim să ne lăsăm conduşi împreună cu voi de steaua pe care Dumnezeu ne-o arată, şi dorim să ajungem împreună cu voi la Betleem, pentru a-l descoperi pe Cristos, Dumnezeu devenit om, Dumnezeu care nu este distant şi rece, ci care vine atât de aproape de noi ca un Copil, o fiinţă umană.”

„Împreună cu voi vrem să căutăm semnele de lumină divină din timpurile noastre, din Biserica noastră şi din viaţa noastră. Împreună cu voi vrem să căutăm şi să întrebăm: Unde este El?, chiar dacă vom întâlni persoane care nu ne vor binele. Alături de voi îl vom întâlni pe Cristos în aceste zile în Liturghii şi în timpul întâlnirilor mari, dar şi în grupurile mici şi în ascunzişurile vieţii fiecăruia dintre noi şi în întâlnirea tăcută cu El. Vă mulţumim că aţi venit, că aţi urmat invitaţia-stea a Sfântului Părinte, că aţi răspuns chemării asemenea lui Samuel şi că v-aţi hotărât să urmaţi un drum ca cei trei Magi.” Episcopul Franz-Josef Bode este preşedintele Comisiei pentru Tineret a Conferinţei Episcopale Germane.