Papa îmi dă încredere

20.08.2005, Koln (Catholica) - Una dintre cei doisprezece tineri care au luat vineri masa cu Papa a fost Lubica Jovanovic, de 19 ani, din Arhidieceza australiană de Sydney, care i-a dat Sfântului Părinte un urs koala şi un cangur din jucărie. Ea a mărturisit după eveniment: „Masa de astăzi cu Papa a fost un moment emoţionant încă de la început. Am simţit un gol în stomac; eram foarte agitată, neştiind la ce să mă aştept. În momentul când am intrat am început să plâng. Lacrimile îmi curgeau pe obraz, neputând să cred că mi se întâmplă aşa ceva. Aşa o onoare, o zi pe care mi-o voi aminti mereu. În timpul mesei a fost destul de dificil să urmăresc conversaţia, fiind mai mult în germană, franceză şi spaniolă, decât în engleză. Dar tocmai când mă simţeam puţin exclusă, Papa Benedict mi-a vorbit şi s-a uitat direct în ochii mei”, a povestit tânăra.

– Acest Papă este cumva diferit de ceea ce te aşteptai atunci când te-ai înscris la pelerinaj? Ce are Papa Benedict de înseamnă atât de mult pentru tineri?
– Cred că are ceva special. Nu l-am cunoscut bine până acum, când am înţeles cât de dedicat este şi cât de interesat de soarta fiecărui om. Este ca un dar. Nu ştiu cum să explic. Când vorbeam, presa roia în jurul nostru, dar el nu părea să vadă. Noi eram prioritatea sa. Să fi recunoscut şi iubit este cel mai important pentru un tânăr. Mulţi tineri caută astăzi iubirea prin tentaţiile sexuale ale sexului, drogurilor şi muzicii rock, dar văzând modul în care Sfântul Părinte interacţionează cu noi, cred că el oferă o altă cale de a experimenta iubirea – iubirea pură a lui Cristos. Doresc fiecăruia să aibă o astfel de experienţă. Îmi amintesc cât de mult doream să îl îmbrăţişez. Atmosfera a fost atât de liniştită şi m-am simţit atât de bine de parcă aş fi călcat puţin în paradis.

– Acum acest Papă este tatăl spiritual al credincioşilor din lumea întreagă, şi deci şi al tinerilor – simţiţi aceasta?
– Da, simt. Unul dintre noi l-a întrebat la masă: Ce credeţi că ar trebui să facem? El a răspuns că fiecare trebuie să se asigure că Cristos ne este centrul, şi atunci totul va merge bine. Poate am mai auzit aceasta spusă de zece mii de ori, dar venind de la el mi-a inspirat credinţa, pentru a face din Dumnezeu numărul unu. Papa are atâtea de dăruit doar cu prezenţa sa… are ceva cu totul special.

– Zvonurile spun că următoarea ZMT va fi în Australia. Ce crezi de aceasta?
– Aş fi atât de fericită să vină lumea la casa mea din Sydney, ar fi minunat! Şi cred că aşa se va întâmpla, pentru că atunci când m-am prezentat Papei şi i-am spus de unde sunt, ochii i s-au luminat şi mi-a spus: „A, da, ţara gazdă a următoarei Zile Mondiale a Tineretului, nu?” I-am răspuns încântată: „Cu voia lui Dumnezeu, da.” La care mi-a răspuns: „Da, da.” Sunt deci aproape sigură că va fi la Sydney, şi dacă va fi aşa, va schimba istoria – abia aştept anunţul oficial de duminică.

– Ieri, pe navă, Papa a vorbit despre deschiderea inimilor voastre pentru Cristos, pentru a vă putea vorbi. Ce înseamnă aceste cuvinte pentru voi?
– Când l-am auzit, am fost de acord imediat deoarece de când m-am convertit la credinţă acum patru ani, viaţa mea s-a schimbat total înspre bine. Când mă uit la viaţa sa, văd un exemplu de încredere în voinţa lui Dumnezeu – ca preot, apoi ca Episcop, mai apoi ca Arhiepiscop, Cardinal şi acum Papă. Mă face să am mai mare încredere că Dumnezeu mă va călăuzi în diferite locuri, nu ştiu, poate voi fi călugăriţă, sau poate mă voi căsători, orice se poate întâmpla când te laşi în mâinile Domnului. Acum câţiva ani nu îmi închipuiam că voi activa în sectorul de tineret al Arhidiecezei de Sydney, dar cu ajutorul lui Dumnezeu orice este posibil!