Euharistia, motorul acţiunii evanghelizatoare
02.10.2005, Vatican (Catholica) - După ce a celebrat Liturghia de deschidere a Sinodului Episcopilor pe tema Euharistiei, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a recitat la amiază rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii. Cu această ocazie Pontiful a rostit câteva cuvinte, pe care vi le oferim în continuare.
Dragi fraţi şi surori!
Celebrarea euharistică tocmai s-a încheiat în Bazilica San Pietro, deschizându-se astfel Adunarea Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor. Părinţii sinodali, din toate părţile lumii, împreună cu experţi şi alţi delegaţi, vor trăi în următoarele trei săptămâni, împreună cu Succesorul lui Petru, un timp privilegiat de rugăciune, de reflecţie pe tema: „Euharistia: izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii”. De ce această temă? Nu este oare ceva luat de-a gata? De fapt doctrina catolică despre Euharistie, definită cu autoritate de Conciliu din Trent, trebuie receptată, trăită şi transmisă de comunitatea eclezială într-un mod înnoit, corespunzător timpurilor.
Euharistia poate fi considerată de asemenea ca „lentile” cu care se examinează constant faţa şi drumul Bisericii, pe care Cristos a fondat-o pentru ca toţi oamenii să cunoască iubirea lui Dumnezeu şi să găsească în El plinătatea vieţii. Din acest motiv, iubitul nostru Papa Ioan Paul al II-lea, a dorit să dedice Euharistiei un an întreg, care se încheie tocmai odată cu Adunarea Sinodală, adică la 23 octombrie, când se celebrează Duminica Misiunilor. Această coincidenţă ne ajută să contemplăm misterul euharistic din perspectivă misionară. Euharistia, de fapt, este motorul întregii activităţi evanghelizatoare a Bisericii, precum inima în trupul omului. Comunităţile creştine, fără celebrarea euharistică, unde se hrănesc la masa dublă a Cuvântului şi a Trupului lui Cristos, îşi pierd natura autentică: doar în măsura în care ele sunt „euharistice” pot să îl transmită pe Cristos omului, şi nu doar idei şi valori vagi despre când de nobile şi importante sunt.
Euharistia a hrănit faimoşi apostoli misionari în toate etapele vieţii: Episcopi, preoţi, călugări, laici, sfinţi din viaţa activă şi contemplativă. Să ne gândim de exemplu la Sf. Francisc Xavier, a cărui iubire de Cristos l-a dus în Orientul îndepărtat pentru a proclama Evanghelia; sau la Sf. Tereza de Lisieux, tânăra carmelită, a cărei sărbători am celebrat-o ieri. Ea şi-a trăit în mănăstire spiritul apostolic arzător, meritând să fie proclamată, alături de Sf. Francisc Xavier, patroană a activităţii misionare a Bisericii. Să invocăm mijlocirea lor pentru lucrările Sinodului, precum şi mijlocirea Îngerilor Păzitori pe care îi amintim astăzi. Cu încredere, să ne încredinţăm înainte de toate Fecioarei Maria, pe care o vom celebra la 7 octombrie cu titlul de Fecioara Rozariului. Luna octombrie este dedicată Sfântului Rozariu, rugăciune contemplativă unică prin care, conduşi de Maica cerească a Domnului, ne aţintim privirea pe faţa Mântuitorului pentru a fi configuraţi în misterul său de bucurie, lumină, suferinţă şi glorie.
Această rugăciune veche cunoaşte o providenţială înflorire, mulţumită şi exemplului şi învăţăturii iubitului nostru Papă Ioan Paul al II-lea. Vă invit să recitiţi scrisoarea sa apostolică „Rosarium Virginis Mariae” şi să puneţi în practică indicaţiile ei la nivel personal, familial şi comunitar. Îi încredinţăm Mariei lucrările Sinodului: Fie ca ea să conducă întreaga Biserică spre o mai clară conştiinţă a misiunii ei în slujirea Mântuitorului, cu adevărat prezent în sacramentul Euharistiei.
