Despre procesul sinodal
02.10.2005, Vatican (Catholica) - Sinodul Episcopilor are loc după o metodologie bazată pe colegialitate, un concept ce caracterizează fiecare etapă a procesului sinodal, de la început la sfârşit. În alegerea temei Sinodului, Părinţii sinodali, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare generale, sunt rugaţi să facă propuneri pentru următoarea întâlnire. Temele trebuie să fie de interes universal, să poată să genereze noi energii şi mişcări în Biserică, spre creşterea ei, să aibă aplicaţie pastorală dar şi baze doctrinare ferme, şi să fie realiste.
Sugestiile sunt apoi studiate de secretariatul general al Sinodului Episcopilor, care selectează câteva teme ce sunt înmânate ca listă Sfântului Părinte – acesta ia apoi decizia finală. Următorul pas presupune elaborarea unui document de start, numit „lineamenta”, care descrie în linii mari tema ce urmează să fie discutată. Documentul este pregătit de consiliul secretariatului general, cu ajutorul teologilor din ramurile implicate de temă. Papa aprobă versiunea finală a textului, care este apoi tradusă şi trimisă Episcopilor cu scopul de a genera studiu, discuţii şi rugăciuni la nivel local. După strângerea şi sintetizarea sugestiilor, reacţiilor şi răspunsurilor la diferitele aspecte ale temei, Episcopii trimit secretariatului Sinodului un răspuns oficial la documentul propus.
Consiliul secretariatului general, cu ajutorul unor specialişti, reuneşte toate materialele pentru producerea unui „instrumentum laboris”, adică a unui instrument de lucru ce va folosi ca bază şi punct de referinţă în discuţiile din Sinod. Documentul este trimis Sfântului Părinte spre aprobare, apoi tradus şi trimis Episcopilor şi tuturor celor care participă la adunarea generală. Aceste documente de lucru sunt de regulă făcute publice, după cum a fost cazul pentru actualul Sinod pe tema Euharistiei.
Lucrările Sinodului au trei faze caracteristice. În prima fază, fiecare membru face o prezentare a situaţiei Bisericii sale particulare. În lumina acestor prezentări, relatorul Sinodului formulează o serie de puncte de discuţie pentru a doua fază, când toţi membrii sinodali se împart în grupuri mici, după limba pe care o vorbesc. Rapoartele din aceste grupuri sunt citite în sesiunea plenară. În acest moment Părinţii sinodali au ocazia să pună întrebări pentru a clarifica subiectele prezentate, respectiv să le comenteze. În a treia fază, lucrările au loc în grupuri mici, urmărindu-se formularea de sugestii şi de observaţii într-o formă mai precisă, pentru ca în ultimele zile ale adunării să se poată vota o formă concretă a tot ceea ce s-a discutat. Propunerile din grupurile mici sunt reunite de relatorul general şi de secretarul personal, combinate într-o listă de propuneri, prezentată apoi de raportorul general în sesiunea plenară.
Grupurile mici se mai întâlnesc odată pentru a discuta propunerile. În acest moment, Părinţii sinodali pot veni cu amendamente individuale pentru a fi analizate de grup, amendamente ce vor fi reunite per ansamblu din toate grupurile. Raportorul general şi secretarul special pot să refuze includerea amendamentelor din grupuri în documentul final, în acest caz ei având obligaţia să se explice într-un alt document, numit „expensio modorum”. Lista finală de propuneri este prezentată apoi în sesiunea plenară, după care broşura ce le reuneşte devine subiect de vot. La sfârşitul adunării generale, secretarul general supraveghează arhivarea materialelor şi pregătirea unui raport despre activitatea Sinodului, ce va fi înmânat Sfântului Părinte.
Nu există norme privind drumul în continuare al documentului final al adunării sinodale. La sfârşitul primelor trei Sinoade (1967, 1971, 1969), concluziile au fost simplu trimise Papei. După Sinodul din 1974, Papa Paul al VI-lea a scris exortaţia apostolică „Evangelii Nuntiandi” pe baza la ce s-a discutat la întâlnire. Această practică a fost preluată ulterior, după fiecare Sinod apărând o exortaţie apostolică postsinodală. După al doilea Sinod, a fost format un consiliu consultativ, format din 12 Episcopi aleşi de Sinod şi trei numiţi de Papa. Scopul consiliului este facilitarea comunicării cu Conferinţele Episcopale şi formularea agendei pentru următoare adunare sinodală. Acest consiliu şi-a permanentizat existenţa pe lângă secretariatul general.
