Cum a apărut Sinodul Episcopilor
02.10.2005, Vatican (Catholica) - Sinodul Episcopilor este o instituţie apărută ca răspuns la dorinţa Părinţilor Conciliului Vatican II de a menţine spiritul pozitiv al experienţei conciliare. Sinodul, termen grec însemnând „împreună”, este o întâlnire cu caracter religios la care Episcopii, reprezentând episcopatul catolic, au sarcina de a-l ajuta pe Papa în guvernarea Bisericii Universale, prin sfatul lor. Ideea de Sinod al Episcopilor a venit din dorinţa de a oferi Episcopilor o cale de asistare a Papei în slujirea acestuia.
Papa Paul al VI-lea, pe când era încă Arhiepiscop de Milano, într-un discurs la comemorarea morţii Papei Ioan al XXIII-lea, a făcut referinţă la o „colaborare continuă a episcopatului, care nu este încă efectivă, dar care poartă responsabilitatea guvernării întregii Biserici”. Ca Papă, el a fost cel care a înfiinţat Sinodul Episcopilor la sfârşitul Conciliului Vatican II. Anunţând vestea Părinţilor conciliari, Papa a spus: „Dorim să vă dăm o instituţie, numită de acest Conciliu (Vatican II) `Sinodul Episcopilor` care va fi formată din Episcop numiţi din cea mai mare parte a Conferinţelor Episcopale, cu aprobarea noastră, şi convocată de Papa după nevoile Bisericii, pentru consultare şi colaborare, când binele Bisericii pare să o ceară. Este evident că această colaborare a episcopatului va aduce mare bucurie Sfântului Scaun şi întregii Biserici.”
Data oficială a înfiinţării Sinodului Episcopilor este considerată a fi 15 septembrie 1965. Principala caracteristică a Sinodului este realizarea comuniunii şi colegialităţii Episcopilor din lume cu Sfântul Părinte. Sinodul Episcopilor are un secretariat general în Roma, dar nu este parte a Curiei Romane. De fapt este supus direct şi exclusiv Sfântului Părinte. Deşi instituţia Sinodului este permanentă, funcţionarea nu este aşa. Sinoadele se întâlnesc şi operează doar când Papa consideră că este necesară şi oportună consultarea episcopatului.
