Să trăim din puterea Euharistiei

03.10.2005, Vatican (Catholica) - În ziua de duminică, 2 octombrie 2005, la ora 9.30 a.m., în Bazilica Vaticanului, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a prezidat celebrarea euharistică pentru deschiderea celei de a XI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care are ca temă: „Euharistia: izvor şi culme a vieţii şi a misiunii Bisericii”. Au concelebrat alături de Papa 55 Cardinali, 7 Patriarhi, 59 Arhiepiscopi, 123 Episcopi şi 81 preoţi.

În predica sa, Papa a comentat lecturile din Isaia şi din Evanghelia zilei, care ambele folosesc imaginea viei. „Dumnezeu ne aşteaptă… Tocmai acum când celebrăm Euharistia, prin care inaugurăm Sinodul despre Euharistie, El vine să ne întâlnească… Va găsi un răspuns? Sau se va întâmpla cu noi ca şi cu via, despre care Dumnezeu spune în Isaia: `Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă`? Viaţa noastră creştină nu este adesea mai degrabă oţet decât vin? Autocompătimire, conflict, indiferenţă?”

Papa Benedict al XVI-lea a continuat: „Strugurii buni la care Dumnezeu se aştepta – spune profetul – ar consta în dreptate şi corectitudine. Strugurii sălbatici sunt în schimb violenţa, vărsarea de sânge şi asuprirea, care îi fac pe oameni să geamă sub jugul nedreptăţii. În Evanghelie imaginea se schimbă: via produce struguri buni, dar viticultorii i-au păstrat pentru ei. Nu sunt dispuşi să îi dea proprietarului. Îi bat şi îi ucid pe trimişii lui şi îl ucid pe Fiul său.” „Noi, oamenii, cărora creaţia, să spunem aşa, ne-a fost încredinţată pentru a o administra, o uzurpăm. Vrem să fim noi înşine stăpâni şi numai noi. Dorim să stăpânim lumea şi însăşi viaţa noastră în mod nelimitat. Dumnezeu ne deranjează. Fie facem din El o simplă frază pioasă, fie îl negăm de tot, scoţându-l din viaţa publică, pentru a-şi pierde astfel orice semnificaţie”, a deplâns Sfântul Părinte.

Papa a continuat arătând că în lecturile zilei „judecata vestită de Domnul Isus se referă mai ales la distrugerea Ierusalimului în anul 70. Însă ameninţarea judecăţii ne priveşte şi pe noi, Biserica din Europa, Europa şi Occidentul în general. Prin această Evanghelie Domnul ne strigă şi în urechile noastre cuvintele adresate în Apocalipsă Bisericii din Efes: `vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi` (2,5). Şi nouă ni se poate lua lumina… Ajută-ne să ne convertim! Dă-ne nouă tuturor harul unei reînnoiri autentice! Nu lăsa ca lumina Ta în mijlocul nostru să se stingă! Întăreşte credinţa noastră, speranţa noastră şi iubirea noastră, ca să putem aduce roade bune!”.

„În acest punct se naşte în noi întrebarea: `Nu există însă nici o promisiune, nici un cuvânt de mângâiere în lectura şi în pagina evanghelică de astăzi? Ameninţarea este ultimul cuvânt?` Nu! Promisiunea există, şi aceasta constituie cuvântul ultim, esenţial… `Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă` (Ioan 15,5). Cu aceste cuvinte ale Domnului, Ioan ne ilustrează sensul ultim, adevărat, al istoriei viei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu eşuează. În final El învinge, iubirea învinge.”

„Astfel, aceste cuvinte converg în final în misterul Euharistiei, în care Domnul ne dă pâinea vieţii şi vinul iubirii Sale şi ne invită la sărbătoarea iubirii eterne… Dacă rămânem uniţi cu El, vom aduce şi noi roade, atunci nu vom mai produce oţetul autosuficienţei, a nemulţumirii faţă de Dumnezeu şi faţă de creaţia sa, ci vinul bun al bucuriei în Dumnezeu şi al iubirii faţă de aproapele. ” Papa Benedict al XVI-lea a încheiat invocând harul Domnului pentru ca, în timpul Sinodului, „nu doar să spunem lucruri frumoase despre Euharistie, ci mai ales să trăim din puterea sa”.