Sinodul Episcopilor: Ars celebrandi
07.10.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi, 7 octombrie, în cea de-a opta Sesiune Generală a Sinodului Episcopilor, începută la 9:00AM, a luat cuvântul printre alţii Cardinalul Francis Arinze, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. „Concentrându-se pe celebrarea euharistică, ars celebrandi se referă atât la participarea interioară cât şi exterioară a preotului celebrant şi a adunării credincioşilor. Ars celebrandi subliniază importanţa unui puternic simţ al contemplării, al unei uimiri sacre în faţa Misterului lui Dumnezeu care se revelează şi se dă pe sine în Sfânta Euharistie. Ars celebrandi presupune o tăcere receptivă şi un răspuns în rugăciune ce vine din ascultarea inimilor deschise acţiunii ascunse dar puternice a Duhului Sfânt”, a spus Cardinalul.
„Ars celebrandi înseamnă cerinţe serioase pentru preotul care celebrează sacrificiul euharistic: să conştientizeze slujirea primită prin hirotonire (`agnosce quod agis, imitare quod tractas`) şi că acţionează `in persona Christi` şi de asemenea ca ministru al Bisericii Universale. Ars celebrandi motivează preotul să înţeleagă că cunoştinţele sale de liturgie, scriptură şi teologie trebuie să crească; subliniază importanţa formării permanente preoţeşti. Într-adevăr, multe abuzuri liturgice `sunt adesea bazate pe ignoranţă` sau `pe falsa înţelegere a libertăţii`. (Redemptionis Sacramentum, 7, 9). Ars celebrandi ajută preotul să aibă o credinţă plină şi o postură disciplinată la Liturghie. Pe de o parte, el nu se poate izola de prezenţa credincioşilor. Pe de altă parte el nu trebuie să facă din celebrare un spectacol, prin care să atragă atenţia asupra sa. Liturgia nu este în primul rând ce facem, ci ceea ce primim în credinţă.”
„Din partea celorlalţi care contribuie la celebrarea euharistică – ministranţi la altar, lecturi, cor ş.a. – ars celebrandi solicită o bună pregătire, credinţă, umilinţă şi centrarea atenţiei pe misterul sacru, nu pe sine. Când Liturghia este celebrată în acest spirit, ea nutreşte credinţa şi se dovedeşte puternică – lex orandi, lex credendi. Prin înţelegerea genuină a rolului normelor liturgice, o astfel de celebrare este lipsită de riscul banalizării şi desacralizării. Ea trimite Poporul lui Dumnezeu acasă bine hrănit, împrospătat spiritual şi cu dinamismul necesar evanghelizării. Rolul Episcopului diecezan în promovarea ars celebrandi este de o importanţă crucială (cf Sacrosanctum Concilium, 41; Instr. Laboris, 52). Liturghiile celebrate în bisericile catedrale, în sanctuarele majore şi în centrele de pelerinaj trebuie să fie un model de ars celebrandi.”
