Îngrijorare privind căsătoriile dintre catolici şi musulmani

8 răspunsuri

  1. Dea spune:

    Am ramas surprinsa citind articolul, fiindca si eu sunt catolica, botezata, comunicata si miruita in religia crestin-catolica, si prietenul meu este musulman, nu imi vine sa cred daca eu nu vreau sa renunt la religie doar sa ma casatoresc cu acel musulman, de ce sunt obligata de religie ca prin semnarea acelui document, care imi poate fi de nevoie in tarile islamice, sa renunt la religia mea. Chiar trebuie sa renunt la religia catolica daca ma voi casatori cu prietenul meu musulman?

  2. Doru-Mihai spune:

    Credinta musulmana este demna de respect-ca oricare credinta monoteista. Dar ea este diferita fundamental de cea crestina. Si de cea iudaica. Nu sunt credinte antagonice, conflictuale, care se disputa. Dar, la fel cum nu a fost (si teologii musulmani afirma ca nici nu poate fi) vorba de un aggiornamento al Koranului — nici unul al religiei crestine nu se poate imagina!!! Nimeni nu poate fi atat de arogant incat sa considere shahada un petec de hartie fara importanta. Pentru musulmani este la fel de solemn ca juramintele catolice de la comunion (de ex.). Si apoi, o intrebare: daca un catolic este mai dispus sa treaca la religia sotului (sotiei) decat este acesta dispus sa-si parasesca propria religie… poate ca nu este catolic si cu sufletul – si atunci ce importanta mai are un „petec de hartie„ sau altul?

  3. Draga Doru Mihai din Craiova, spui ca islamismul iudaismul si crestinismul nu sunt credinte „care se disputa„. Iti amintesc ca iudaismul a persecutat crestinismul, cand acesta era inca in fasa (Saul – inainte de convertire – „vana„ crestinii, ca sa-i arunce in inchisoare si sa fie martirizati). In Coran crestinii sunt considerati mincinosi, necredinciosi (ghiaúri), inchinatori la idoli: … „vreau sa bag spaima in inimile necredinciosilor; taiati-le capul! „ (sura 8, 13). Dschihad se numeste in Coran razboiul sfant de cucerire cu sabia si trecerea prin tot felul de mijloace la islamism a crestinilor. Nu impartasesc opinia ta ca „credinta musulmana este demna de respect„. Te intrebi „ce importanta are un petec de hartie pentru catolicul care isi paraseste propria religie, devreme ce poate ca nu este catolic si cu sufletul„ Are si inca foarte mare importanta! Nota care a prilejuit comentarul tau avertizeaza ca „acest petec de hartie„ este „o autentica declaratie de parasire a credintei catolice„, mai pe sleau spus: o APOSTAZIE, care este un pacat foarte grav (vezi Catehismul Bisericii Catolice nr. 2089), chiar daca respectivul nu este catolic si cu sufletul…
    Draga Dea, citeste mai cu atentie Nota. Coranul admite poligamia: barbatii pot avea pana la patru femei. Nu fred ca ai fi bucuroasa sa-ti imparti barbatul musulman cu inca trei neveste. In islam femeia este considerata inferioara barbatului.

  4. Teo M spune:

    … si cum se numesc cei care nu respecta sau ignora hotararile unui conciliu ecumenic? ! ? ! ? … Nostra Aetate 3:
    3 – (Religia musulmană)
    Biserica priveşte de asemenea cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeul cel unic, viu şi existent în Sine, îndurător şi atotputernic, Creatorul cerului şi al pămîntului, care a vorbit oamenilor. Ei caută să se supună din tot sufletul hotărârilor Lui tainice, aşa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credinţa islamică se referă bucuros. Deşi ei nu-L recunosc pe Isus ca Dumnezeu, Îl venerează totuşi ca profet; o cinstesc pe Mama Lui, Fecioara Maria, şi chiar o invocă uneori cu pietate. Pe lângă acestea, ei aşteaptă ziua Judecăţii, în care Dumnezeu îi va răsplăti pe toţi oamenii înviaţi. De aceea ei preţuiesc viaţa morală şi aduc cult lui Dumnezeu mai ales prin rugăciune, pomană şi post.
    Chiar dacă, în decursul veacurilor, s-au iscat multe neînţelegeri şi duşmănii între creştini şi musulmani, Conciliul îi îndeamnă pe toţi ca, uitând trecutul, să se străduiască sincer pentru înţelegerea reciprocă şi să apere şi să promoveze împreună dreptatea socială, valorile morale, pacea şi libertatea, spre binele tuturor oamenilor.

    Cu respect,
    Teo M

    PS.

    2089 Incredulitas est veritatis revelatae negligentia vel voluntaria recusatio illi assensum praebendi. « Dicitur haeresis, pertinax, post receptum Baptismum, alicuius veritatis fide divina et catholica credendae denegatio, aut de eadem pertinax dubitatio; apostasia, fidei christianae ex toto repudiatio; schisma, subiectionis Summo Pontifici aut communionis cum Ecclesiae membris eidem subditis detrectatio » . 30

  5. Teo M. intreaba, cum se numesc cei care nu respecta sau ignora hotaririle unui conciliu ecumenic, aduce un pasaj din Nostra Aetate si, in post scriptum, citeaza Nr. 2089 din Catehismul Bisericii Catolice despre necredinta, erezie, apostazie si schisma.
    Daca interventia aceasta a lui Teo M. se refera la comentariul meu din 3 aprilie curent si ar vrea sa sugereze ca pozitia mea ar fi eretica, atunci sa stie Domnia Sa ca nu vorbim amandoi despre acelasi lucru si ca afirma un neadevar despre mine. Eu nu am spus ca nu respect hotaririle Conciliului Vatican al II-lea. Eu am spus ca nu impartasesc opinia lui Doru Mihai din Craiova ca credinta musulmana este demna de respect, deoarece Coranul, cartea de credinta musulmana, contine pasaje care instiga la violenta impotriva crestinilor. As fi putut cita din Coran si pasaje care neaga adevaruri fundamentale ale credintei crestine precum dogma Sfintei Treimi, ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Mantuirea omenirii intregi prin patimirea, moartea si Invierea lui Cristos, ca Sfanta Maria este Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara (inainte de a zamisli, in zamislire si dupa nastere) si Ea insasi este zamislita fara prihana pacatului stramosesc. Citatul lui Teo M. din Nostra Aetate ca replica la comentariul meu se potriveste ca nuca in perete. Daca ar fi fost mai atent la textul conciliului, ar fi observat ca acolo se spune:„Biserica PRIVESTE CU STIMA PE MUSULMANI care il adora pe Dumnezeul cel unic„ si asa mai departe. Nu se spune ca Biserica „hotaraste„ credinta musulmana ca fiind demna de respect. Una este adoratia musulmanilor fata de Dumnezeu si cu totul altceva sunt violenta si negarea adevarurilor fundamentale crestine in Coran. Pe urma, daca Teo M. ar fi fost mai versat in documentele Conciliului Vatican al II-lea, ar fi stiut ca aceste documente sunt: unele constitutii, altele decrete, iarasi altele declaratii iar Nostra Aetate nu este nici decret, nici constitutie, ci numai declaratie. Ar mai fi stiut ca acest conciliu nu este ecumenic, asa cum afirma Domnia Sa, ci un conciliu general, si nu un conciliu dogmatic (care defineste dogme de credinta), ci un conciliu pastoral. Nostra Aetate propune o practica legata de un context social in vederea unui dialog cu cei de alte religii necrestine, fara discriminare si silnicie(! ) in ambele sensuri! De Pasti, anul acesta, de pilda, musulmanii au dispersat o procesiune si au incendiat trei biserici in Nigeria. Tot de Pasti, cei din organizatia musulmana Abu Sajaf din Filipine au decapitat doi din ostaticii crestini si au trimis capetele familiilor acestora. Crede cumva Teo M. ca Nostra Aetate propune metoda strutului, care, cand vine primejdia, isi vara capul in nisip?
    Mai am de adaugat faptul ca pasajul: „Biserica priveste CU STIMA pe musulmani„ este o traducere, dupa parerea mea, defectuoasa a textului original in limba latina. Acolo se spune: „Ecclesia cum aestimatione… respicit„. Probabil traducatorul in romaneste a tradus mai comod din franceza, nu din latina. In latina, aestimatio inseamna evaluare (a pretului), apreciere (a valorii) si abia in ultimul rand inseamna stima. Acestea fiind zise, Teo M. poate evalua ca nu ignorez documenmtele Conciliului Vatican al II-lea.
    Ar fi bine, daca vorbim, sa stim despre ce vorbim si sa dam cuvintelor intelesul lor autentic si precis, nu cel aproximativ.

  6. Doru-Mihai spune:

    Mea maxima culpa: nu posed arta de a comunica. Raman la parerea ca Respect este cu totul altceva decat Stima (de exemplu pot respecta si chiar respect unele formulari sau moduri de a intelege „altfel„ — dar pot sa nu le stimez catusi de putin). Un catolic – numai declarat in hartii – dar care nu este catolic IN SUFLET pentru mine nu este catolic – si ca atare, ca trece la islamism sau nu este acelasi lucru. Dupa mintea mea un catolic adevarat NU POATE nici cum deveni apostat… Asta am vrut, nevrednicul in exprimare care sunt, sa spun. Adica: cel care apostaziaza nu este si nu a fost catolic – a fi catolic este ceva serios, solemn, fara nici o usurinta, fara nici un dubiu si fara exceptii si derogari-nici in gluma. Iar „shahada„este la fel de importanta si necomentabila pentru un musulman ca si o enciclica pentru un catolic… si cel care o ia in usor (ca pe o bucata de hartie) nu poate simti ca o credinta(oricare) este un lucru extrem de serios.

  7. Teo M. spune:

    Stimate Pr. Caitar

    1. privitor la ceea ce ati scris:

    „Mai am de adaugat faptul ca pasajul: „Biserica priveste CU STIMA pe musulmani„ este o traducere, dupa parerea mea, defectuoasa a textului original in limba latina.
    Acolo se spune: „Ecclesia cum aestimatione… respicit„. Probabil traducatorul in romaneste a tradus mai comod din franceza, nu din latina.
    In latina, aestimatio inseamna evaluare (a pretului), apreciere (a valorii) si abia in ultimul rand inseamna stima. „

    imi permit sa fac un recurs la alte traduceri ale textului latin din NA 3:

    – Ecclesia cum aestimatione quoque Muslimos respicit qui unicum Deum adorant

    -„Biserica priveşte de asemenea cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeul cel unic„ – Trad. romana de pe WWW. catholica. ro

    -„Mit Hochactung betrachtet die Kirche auch die Muslim, die den alleinigen Gott anbeten„ k. Rahner/H. Vorgrimler, Kleines Konziskompendium, NA3.

    sau traduceri pe pe www. vatican. va:

    -„ L`Eglise regarde aussi avec estime les musulmans, qui adorent le Dieu Un„ ,

    -„ La Chiesa guarda anche con stima i musulmani che adorano l`unico Dio„

    -„The Church regards with esteem also the Moslems. They adore the one God, „

    Foarte curios, ca cam toate traducerile traduc „defectuos„ aestimatione cu stima, Hochactung! , estime, stima, esteem in sensul de respect, apreciere, consideratie, Wertschätzung daca doriti!

    2. privitor la :
    „Daca ar fi fost mai atent la textul conciliului, ar fi observat ca acolo se spune:
    „Biserica PRIVESTE CU STIMA PE MUSULMANI care il adora pe Dumnezeul cel unic„ si asa mai departe.
    Nu se spune ca Biserica „hotaraste„ credinta musulmana ca fiind demna de respect. „

    Stimandu-i pe musulmani biserica stimeaza indirect si religia musulmana, sau cel putin ceea ce se gasteste „ adevarat si sfant “ (NA 1) in ele. Sa nu uitam ca Declaratia vorbeste “ … despre relaţiile Bisericii cu religiile necreştine” (Titlul declarative, pe lat. daca vreti DECLARATIO DE ECCLESIAE HABITUDINE AD RELIGIONES NON-CHRISTIANAS NOSTRA AETATE)

    3. privitor la :
    „Ar mai fi stiut ca acest conciliu nu este ecumenic, asa cum afirma Domnia Sa,
    ci un conciliu general, si nu un conciliu dogmatic (care defineste dogme de credinta), ci un conciliu pastoral. „

    De cand nu mai e conciliul Vatican II un conciliu ecumenic? Cat de „versat„ sunt , credeam ca e al 21 – lea conciliu ecumenic , cel putin dpdv catolic(Lexikon für katholischen Dogmatik, W. Beinert, 326-328). In plus un conciliu general e un conciliu ecumenic (Lexikon für katholischen Dogmatik, W. Beinert, 326)

    Ca e si dogmatic dovedesc constiotutii dogmatice decretate (Die Verbum si Lumen Gentium)

    Iar calitatea de concil pastoral subliniaza dupa parerea mea si mai mult afirmatia din NA 3 privitoare la stima ( Hochactung! , estime, stima, esteem) pe care biserica s-a decis sa o arate credinciosilor musulmani (fara sa aprobe eventualele elementele de violenta, etc. )

    Permiteti-mi sa citez aici si putin din Rahner/Vorgrimler:

    „Wenn so der Gesamtepiskopat zusammentritt unter dem Vorsitz des Papstes und in einem „kollegialen Akt„ berät und beschließt,
    [… ]dann haben wir das, was nach katholischer Kirchenlehre ein ökumenisches Konzil der katholischen kirche ist. „
    (K. Rahner/H. Vorgrimler, Kleines Konziskompendium, 15-16)

    adica (scuzati traducerea defectuasa! )

    „Cand intreg episcopat se intruneste sub conducerea papei, dezbate si hotareste/decreteaza printr-un act colegial [… ],
    atunci avem ceea ce se numeste dupa invatatura catolica un conciliu ecumenic „

    Biserica catolica printr-un concil ecumenic (PAULUS EPISCOPUS SERVUS SERVORUM DEI UNA CUM SACROSANCTI CONCILII PATRIBUS AD PERPETUAM REI MEMORIAM)declara ca ea priveste cu stima pe musulmani. Acest fapt este pentru mine ca si catolic un argument suficient.

    Sa nu uitam ca in acesti oameni („necrestinii„) si religii (deci si religia musulmana) se gasesc , , elemente .
    „ Prin urmare, tot binele ce se află semănat în inima şi în mintea oamenilor sau în diferite rituri şi culturi ale popoarelor nu numai că nu piere, ci este însănătoşit, înălţat şi dus la desăvârşire spre slava lui Dumnezeu, spre ruşinarea diavolului şi spre fericirea omului. „ Ad gentes

    „ Prin activitatea Sa face ca orice sămânţă bună aflată în mintea şi inima oamenilor sau în religiile şi culturile popoarelor să nu piară, ci, dimpotrivă, să fie împrospătată, înălţată şi desăvârşită, spre slava lui Dumnezeu, spre ruşinarea diavolului şi fericirea omului. „ Lumen Gentium 17

    4. privitor la :
    “ As fi putut cita din Coran si pasaje care neaga adevaruri fundamentale ale credintei crestine”
    Comparati afirmatia cu urmatoarea:

    Unde ramane logica? ! Coranul e Coran si nu o Epistola catre musulmani. Bineinteles ca prezinta o alta „invatatura„ depspre Dumnezeu.

    In concluzie:
    1.
    “ Biserica catolică nu respinge nimic din ce este adevărat şi sfânt în aceste religii. Ea priveşte cu un respect sincer la acele moduri de a acţiona şi a trăi, la acele reguli şi doctrine care, deşi se deosebesc în multe privinţe de ceea ce ea însăşi crede şi povăţuieşte, reflectă totuşi adesea o rază a Adevărului care luminează pe toţi oamenii. ”  Fara sa renunte al propovadui pe Isus Christos.

    2. “ Toate cele stabilite în această Declaraţie[NA], şi fiecare în parte, au plăcut Părinţilor conciliari. Iar noi, cu puterea apostolică acordată nouă de Cristos, le aprobăm, împreună cu venerabilii Părinţi, în Duhul Sfânt, le decretăm şi le stabilim şi dispunem ca cele hotărâte astfel în Conciliu să fie promulgate spre slava lui Dumnezeu. ”

    3. O interesanta lectura ar oferi si:
    “ Evangelii nuntiandi” a Papei Paul VI, Internationalen Theologenkommision, Das Christentum und die Religionen. Christen und Muslime – Partner im Dialog, in: Stimmen der Kirche Nr. 38; Die Deutschen Bischöfe, Allen Völker Sein Heil. Lexikon der katholischen Dogmatik.

    4. Interventia si tonul Domniei Voastre mi se pare foarte din pacate partial si neprietenos (unsachlich, tendenziös und unprofessionell) sustinand intr-un mod (pentru mine foarte) putin logic o pozitie (pentru mine) prea putin catolica.

    Termin cu un citat:

    “ Ar fi bine, daca vorbim, sa stim despre ce vorbim si sa dam cuvintelor intelesul lor autentic si precis, nu cel aproximativ. ”

    Christos a inviat!
    Teo M.

    Nu-L putem invoca pe Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor, dacă refuzăm să ne purtăm frăţeşte faţă de vreunii dintre oameni, care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu. (NA 5)

  8. Este un subiect discutabil, consider, ca reprezinta o dimensiune de ampla complexitate si solutia sau efectele solutionabile se pot identifica in acea comparatie a marelui ocean, unde totul este cristalin sau totul reprezinta un profund mister. Papa Ioan al XXIII luminat si determinat in mod profund de influenta rationala a Spiritului Sfant, a purtat, sau a deschis Biserica Catolica Universala spre necesitatea acestui principiu de a comunica. De a introduce Biserica Catolica intr-un proces de dialogare, prin care sa se poata ajunge cu toti oamenii la relatii bilaterale interumane. Intru cat, omul este „Imago Dei„ , Biserica conform conceptiei lui Papa Paul VI este Mama sau Maestra in civilizatie, Maestra in a educa, Biserica fiind un instrumnet de mantuire divin-uman are responsabilitatea evanghelica sa creeze armonie interumana, are datoria moralitatii crestine sa proclame Adevarul vesnic revelat si in mod simultan sa gaseasca mijloacele utile in elaborarea criteriilor eficiente de a construi mecanisme practice si spirituale functionabile de comuniune, cooperare si mantuire cu toata lumea in universalitatea Sa. De aceea, ceea ce a urmat a fost convocarea de catre Papa supranumit cel Bun, Ioan al XXIII a intregii Biserici prin participarea tuturor episcopilor catolici si reprezentanti ale celorlalte comunitatii crestine. Sigur in urma acestui elaborat s-a constituit un Concliul general, pastoral, dogmatic, interreligios si ecumenic, deoarece, acest Conciliul II din Vatican trateaza toate aspectele. In vederea institutiei matrimoniale mixte nu cred ca trebuie sa inculpam in mod imediat pe cei agregati- musulmani si catolici, intrucat , este adevarat ca omul in conformitate cu dreptul de a alege in mod liber se inscrie in principiul constitutional al legii divine de a actiona dupa ceea ce simte in mod constincios in mintea sa. Cu toate acestea, preocuparea Bisericii nu este lipsita de umanism, respect sau stima cand este vorba de crestini si in special de fii sai catolici. Tocmai din acest motiv fundamental-doctrinar al spiritualitatii responsabile Biserica a permis un ritual de celebrare acestui tip mixt intre catolici si musulmani. Si totusi, Biserica din totdeauna si in mod actual este ingrijorata de celebrarea acestor casatori intre musulmani si catolici, intrucat istoria a doveit si continua sa demonstreze ca majoritatea acestor casatori degenereaza in mod negativ pentru sotii crestini. Prin urmare, originalitatea preocuparii Bisericii in raport cu acest tip de casatorie isi are fundamentul in lipsa de constituire, irealizarea si instabilitatea casatoriei ca si Sacrament divin in majoritatea acestor cazuri.
    pr. Vasile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *