Interviu: Mesajul subtil al Narniei lui C.S. Lewis (II)
08.12.2005, Toronto (Catholica) - „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea” va oferi adulţilor ocazia să discute despre credinţă, dar să nu vă aşteptaţi ca cei mici să sesizeze temele creştine din film. Aceasta o spune Michael Coren, autorul recent apărutei cărţi „C.S. Lewis: Omul care a creat Narnia”, Editura Ignatius, o biografie a lui Lewis scrisă pentru tineri. Coren a oferit agenţiei Zenit un interviu în care explică cum adulţii o să poată descoperi subtilele alegorii creştine ale lui Lewis, şi cum „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea” are puterea de a planta seminţe ale credinţei în copii. Continuăm cu partea a doua a interviului, prima fiind transmisă ieri.
– Care este semnificaţia unui alt film creştin venit de la Hollywood, după „Patima lui Cristos”?
– Nu cred că „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea” este un film „creştin”; trebuie să fim atenţi cum îl clasificăm. Nu cred că el vine în urma la „Patima lui Cristos”, ci în urma la „Stăpânul Inelelor”. Întrebarea mea este de ce nici un film biblic după „Patima lui Cristos”? Ar fi putut să fie chiar şi un film foarte slab, dar tot ar fi adus venituri mari după marele interes pentru filme stârnit în creştini. Hollywood-ul ar face orice, numai un film despre valorile creştine nu. Nu ştiu deci dacă să mă mir că nimic nu a mai apărut în acest sens după „Patima lui Cristos”.
– Care sunt speranţele Dvs – şi temerile – legate de film? Vă aşteptaţi să aducă roade dând mărturie despre Cristos şi despre mesajul evanghelic?
– Nu am putut să văd filmul la vreo pre-premieră, aici, în Canada; lumea creştină de la noi nu este atât de organizată sau de influentă ca în SUA (unde au existat pre-premiere pentru lideri creştini – n.r.). Aşa că îmi rămâne să merg să văd filmul noaptea, la 8 decembrie. Nu mă tem de film. Vor fi mereu creştini care îşi definesc credinţa după ceea ce îi ofensează pe ei, şi nimic nu e niciodată suficient de pur pentru ei. Vor fi şi oameni care vor spune că aceasta e bine şi aceasta e greşit, iar unii vor spune chiar că filmul nu ar fi trebuit făcut.
Eu însă cred că filmul va fi util pentru a se revorbi despre creştinism. Oamenii îl vor citi pe Lewis, vor vorbi despre credinţa acestuia, despre film şi despre alte lucruri bune. Eu am citit cartea când aveam 6 sau 7 ani. Nu am fost crescut într-o familie creştină şi nici nu avusesem contact cu creştinismul. După 20 de ani am ajuns la credinţă şi sunt sigur că seminţele convertirii mele au fost plantate de aceste cărţi din ciclul Narnia. Sunt sigur că lupta mea a început atunci. Să nu ne aşteptăm însă ca văzând filmul cineva să aibă o experienţă evanghelică, să iasă din cinema şi să cadă în genunchi strigând: „Mântuieşte-mă!” Să nu credem că va schimba totul în jur – ce a schimbat filmul „Patima lui Cristos”? Sunt doar filme. Desigur, Duhul Sfânt se poate folosi de filme, dar nu are nevoie de ele.
