Papa despre rolul laicilor în Biserică
17.12.2005, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, Papa a primit un grup de prelaţi din Conferinţa Episcopală Poloneză, care şi-au încheiat vizita „ad limina” la Vatican. Adresându-li-se, Pontiful a oferit unele reflecţii despre rolul laicilor în Biserică. După ce a subliniat că „elementul esenţial al structurii Bisericii este parohia”, Papa a afirmat că „prima şi cea mai importantă cerinţă este ca parohia să fie o `comunitate eclezială` şi o `familie eclezială`.” Pe lângă „indispensabilul rol al preoţilor, în special al păstorilor, […] participarea activă a laicilor este de asemenea importantă pentru formarea comunităţii. […] Consiliile pastorale trebuie să colaboreze cu un spirit de grijă comună pentru binele credincioşilor”.
Sfântul Părinte a subliniat nevoia ca păstorii să menţină „un contact activ cu diferitele comunităţi din parohie dedicate apostolatului”, adăugând că comunităţile trebuie „să colaboreze între ele, niciodată să fie rivale”. Păstorii trebuie să facă tot ce le stă în putere „pentru a se asigura că oamenii încredinţaţi lor spre păstorire sunt conştienţi de darul (Euharistiei) şi că participă cât mai frecvent posibil” la Liturghie şi la Împărtăşanie, precum şi la Adoraţie. În acest sens, Papa Benedict i-a îndemnat pe preoţi să îi urmărească în mod special pe copii, pe băieţii de la altar, şi să arate o atenţie pastorală specială „pentru fetele care participă activ […] la Liturghie. Această slujire pastorală se poate dovedi foarte roditoare în termeni de vocaţii la preoţie şi călugărie.”
Referindu-se la subiectul mişcărilor ecleziale, Papa a amintit sarcina Episcopilor diecezani de a menţine „un contact activ cu ele, încurajându-le să acţioneze în conformitate cu carisma recunoscută lor de Biserică, şi veghind să nu se închidă în ele însele, separate de realitatea care înconjoară.” Amintind faptul că numeroase mişcări au relaţii cu Biserici ne-catolice, Papa a spus Episcopilor să aibă grijă ca ecumenismul să fie interpretat corect, să se caute „adevărul, nu compromisuri simpliste care pot face ca mişcările catolice să îşi piardă propria identitate”. Sfântul Părinte a subliniat că oamenii care ocupă poziţii importante în societate, sau care se dedică vieţii politice, au nevoie de ajutorul Bisericii, şi că trebuie făcută o distincţie clară „între sarcinile pe care şi le asumă creştinii, individual sau în grup, în virtutea responsabilităţii lor de cetăţeni, călăuziţi de ce le dictează conştiinţa creştină, şi activităţile care, în uniune cu păstorii lor, le desfăşoară în numele Bisericii”.
În încheiere Episcopul Romei s-a referit la tema activităţilor voluntare, incluzând îngrijirea săracilor, bolnavilor, oamenilor singuri, a handicapaţilor fizici şi mentali. „Ştiu că în Polonia există o formă de voluntariat care urmăreşte apărarea vieţii umane. […] Toţi aceşti oameni aşteaptă încurajarea şi sprijinul moral al Episcopilor, preoţilor şi al întregii comunităţi de credincioşi. […] Misiunile sunt un alt domeniu al vieţii Bisericii în care voluntarii sunt activi. Un număr tot mai mare de laici pleacă în ţări misionare, pentru a-şi exercita slujirea şi talentele, în acelaşi timp dând mărturie de iubire creştină celor care trăiesc în regiunile cele mai sărace ale lumii. Ei sunt astfel implicaţi în activităţi demne de admiraţie şi recunoaştere.”
