Tăcerea Sfântului Iosif într-o lume plină de zgomot
18.12.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi la amiază, în discursul adresat credincioşilor înaintea rugăciunii Angelus, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre figura Sf. Iosif. Adresându-se miilor de pelerini adunaţi în Piaţa Sf. Petru, Papa a amintit cum evanghelistul Matei îl prezintă pe acest sfânt ca modelul „omului `drept` care, în perfectă armonie cu soţia sa, îl primeşte pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, şi veghează asupra dezvoltării sale umane”. Sfântul Părinte a adăugat: „De aceea, în zilele dinaintea Crăciunului, este mai important ca oricând să legăm un fel de dialog spiritual cu Sf. Iosif, deoarece el ne ajută să trăim deplin acest mare mister al credinţei.”
Papa Ioan Paul al II-lea a fost puternic devotat Sf. Iosif, a arătat Sfântul Părinte, şi ne-a lăsat o meditaţie dedicată acestuia în Exortaţia apostolică „Redemptoris Custos” (Protectorul Răscumpărătorului), în care defunctul Papă „a subliniat în mod particular tăcerea Sf. Iosif; o tăcere pătrunsă de contemplarea misterului lui Dumnezeu, într-o atitudine de totală deschidere faţă de voinţa divină. Cu alte cuvinte, tăcerea Sf. Iosif nu a fost o expresie a goliciunii interioare, ci dimpotrivă, a deplinătăţii credinţei pe care a purtat-o în inima sa, şi care a călăuzit toate gândurile şi faptele sale.
„O tăcere prin care Iosif, împreună cu Maria, i-au purtat de grijă Cuvântului lui Dumnezeu… o tăcere întreţesută cu rugăciune constantă… şi cu o încredere fără rezerve în providenţa divină. Nu exagerăm să spunem că de la `tatăl` Său Iosif, Isus a învăţat – la nivel uman – să aibă o viaţă interioară viguroasă, premisa adevăratei dreptăţi, `dreptatea superioară` despre care într-o El îi va învăţa pe discipoli.” Papa Benedict a încheiat spunând: „Să ne lăsăm `infectaţi` de tăcerea Sf. Iosif! Avem mare nevoie de ea, într-o lume care adesea este prea plină de zgomot, care nu favorizează meditaţia sau ascultarea vocii lui Dumnezeu. În această perioadă de pregătire pentru Crăciun, să cultivăm meditaţia interioară, pentru a-l primi pe Isus în vieţile noastre.”

Si Paul al VI-lea, papă de fericită amintire, în alocuţiunea rostită la Nazaret, în ziua de 5 ianuarie l964, menţionează primordiala lecţie de tăcăre, ca izvor de sfinţire, pe care o oferă Familia Sfântă de la Nazaret: Isus, Maria şi Iosif. Actualizând, ne convingem că zgomotul nu e propice sfinţeniei, iar sfinţenia adevărată nu face zgomot.