Ce paralizează progresul omenirii?

19.02.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XII-lea s-a întâlnit şi în această duminică, a şaptea de peste an după ritul latin, cu credincioşii veniţi în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Angelus. Înainte de rugăciune Papa a rostit următoarele cuvinte.

Dragi fraţi şi surori!

În aceste duminici, liturgia ne oferă în lecturile Evangheliei câteva vindecări făcute de Cristos. Duminica trecută a unui lepros; în această duminică a unui paralitic pe care patru oameni l-au adus pe targă la Isus. Văzând credinţa lor, El i-a spus paraliticului: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele!” (Marcu 2,5). Acţionând astfel, El arată că înainte de toate doreşte să vindece spiritul. Paraliticul este o imagine a tuturor fiinţelor umane pe care păcatul le împiedică să se mişte libere, să meargă pe drumul spre bine, să dea ce este mai bun din ele. De fapt răul, sălăşluind în suflet, leagă omul cu lanţurile înşelătoriei, mâniei, invidiei şi a altor păcate şi, încetul cu încetul, îl paralizează.

De aceea Isus, provocând scandal între cărturarii prezenţi, spune mai întâi: „Îţi sunt iertate păcatele”, şi doar apoi, pentru a-şi arăta autoritatea care i-a fost conferită Lui de Dumnezeu să ierte păcatele, adaugă: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (Matei 2,11) şi îl vindecă de tot. Mesajul este clar: omul, paralizat de păcat, are nevoie de îndurarea lui Dumnezeu pe care Cristos a venit să i-o aducă, pentru ca, vindecat în inima sa, întreaga viaţă să îi înflorească din nou. Şi astăzi omenirea poartă semnele păcatului, care o împiedică să avanseze cu repeziciune în direcţia valorilor fraternităţii, dreptăţii şi păcii, pe care şi le-a propus chiar ea în declaraţii solemne. De ce? Ce îi blochează drumul? Ce paralizează dezvoltarea integrală?

Ştim bine că, în planul istoriei, cauzele sunt numeroase iar problema este complexă. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne invită să privim cu ochii credinţei şi să avem încredere, ca acei oameni care l-au purtat pe paralitic, pe care doar Isus îl poate vindeca cu adevărat. Alegerea de bază a predecesorilor mei, în special al iubitului nostru Papă Ioan Paul al II-lea, a fost să conducă oamenii timpurilor noastre la Cristos Răscumpărătorul, pentru ca, prin mijlocirea Mariei Imaculate, El să îi poată vindeca. Am dorit să merg şi eu pe această cale. În special prin prima enciclică, „Deus caritas est”, am dorit să indic, credincioşilor şi lumii întregi, pe Dumnezeu ca izvor al iubirii autentice. Doar iubirea lui Dumnezeu poate să înnoiască inima omului, şi doar dacă inima omenirii paralizate va fi vindecată va putea ea să se ridice şi să meargă. Iubirea lui Dumnezeu este adevărata forţă de înnoire a lumii.

Împreună să invocăm mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca toţi oamenii să fie deschişi la iubirea milostivă a lui Dumnezeu, şi astfel familia umană să fie vindecată în profunzime de relele care o dor.