Scenaristul filmului despre defunctul Papă povesteşte

01.04.2006, Vatican (Catholica) - Gian Franco Svidercoschi, un jurnalist prieten al lui Karol Wojtyla, s-a simţit încurajat după ce Papa Benedict al XVI-lea a vizionat filmul al cărui scenariu l-a scris el. „Cred că ne-am atins obiectivul” cu filmul „Karol: un Papă care a rămas om”, a declarat Svidercoschi pentru Zenit. Titlul italian al filmului este „Karol, un Papa Rimasto Uomo”. Este de fapt titlul în oglindă al primului film: „Karol: omul care a devenit Papă”. „În toate iniţiativele sale, faţa umană a fost văzută. Dificultăţile primei călătorii în Mexic, atentatul asupra vieţii sale, bolile… a avut mereu capacitatea să înţeleagă problemele umane.”

Filmul regizat de Giacomo Battiato, şi produs de studiourile italiene Taodue şi Mediaset, îl are în rolul lui Karol Wojtyla pe actorul Piotr Adamczyk. „Papa este protagonistul filmului, dar există şi alte personalităţi care ne ajută să îl înţelegem pe Papa”, explică scenaristul. „De exemplu personajul Maicii Tereza de Calcutta se regăseşte în film. Pentru Papă ea a fost de fapt personajul care a simbolizat pontificatul său. „Mai sunt prezente două personaje ce arată martirajul şi suferinţele din anumiţi ani ai pontificatului: preotul polonez Jerzy Popieluszko, ucis în 1984, şi Mons. Oscar Amulfo Romero, Arhiepiscop de San Salvador, ucis în 1980.”

Printre elementele inventate din motive de naraţiune, Svidercoschi, care a colaborat cu Papa Ioan Paul al II-lea la scrierea cărţii „Dar şi mister”, a amintit personajul doctorului canadian care se opune public învăţăturii Papei despre viaţă. În realitate, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu diferite protestatare feministe, în special o femeie elveţiană şi una belgiană. Papa a mai primit şi o delegaţie a ONU ce a venit să protesteze înainte de Conferinţa Mondială despre Femeie, din Beijing, 1995. În film, Papa Ioan Paul al II-lea se întâlneşte cu această femeie canadiană în Africa, invitându-o să dialogheze şi explicându-i motivele pentru apărarea vieţii.

Scena favorită a lui Svidercoschi priveşte anul 1981. Papa tocmai a fost împuşcat în Piaţa San Pietro. Între timp, în Varşovia, Cardinalul Stefan Wyszinski era pe moarte, dar s-a agăţat de viaţă, respingând şi sacramentul ungerii bolnavilor. „A acceptat să moară doar după ce Papa a fost în afara oricărui pericol. Au vorbit unul cu altul la telefon, din paturile de suferinţă. `Binecuvântează-mă, căci mi se apropie sfârşitul`”, i-a spus primatul Poloniei Papei Ioan Paul al II-lea. Filmul reflectă şi umorul Papei. Este evocată o întâlnire cu un Nunţiu italian din Africa. După operaţia suferită de Papă în 1992, acesta l-a întâlnit la reşedinţa de la Castel Gandolfo. La sfârşit i-a spus Papei: „Ce bine arătaţi Sanctitate!” Apoi a repetat: „Arătaţi aşa bine!” Papa s-a întrebat: „De ce insistă oare?” Nunţiul a continuat cu diplomaţie. „Sunteţi foarte bine, Sanctitate. Mai bine chiar decât înainte de operaţie!” Papa i-a răspuns: „Atunci de ce nu mergeţi să vă operaţi şi Dvs?”

Svidercoschi a mai spus că a fost criticat pentru că a prezentat suferinţele Papei, unii resimţind aceste scene „ca un pumn în stomac”. De fapt, răspunde el, „nimeni nu şi-a dat seama că suferea de Parkinson încă din 1992. A trăit jumătate din pontificat suferind. Aceasta se vede în film.” La un an de la moartea Papei, ceea ce îl impresionează pe jurnalist este faptul că încă sunt oameni care îl descoperă pe Papa Ioan Paul al II-lea şi, prin el, credinţa. „Mulţi oameni îmi spun că viaţa lor s-a schimbat de când l-au întâlnit pe Papa sau din zilele apropiate morţii sale, deoarece şi-au redescoperit credinţa. Într-un anume sens, cu el, modul de trăire al credinţei s-a schimbat. Înainte era ceva mai degrabă privat.”

Amintind de momentele dinaintea morţii Papei, jurnalistul a spus: „Cred că a fost un `Papă al întrupării` deoarece el a făcut vizibilă faţa lui Cristos, a adus îndeaproape elemente care de secole erau în opoziţie, sacrul şi profanul. El a adus cerul mai aproape de pământ. A suferit, dar s-a şi bucurat de existenţa pământească.”