Lipsa de iubire – cauză pentru destrămarea familiilor şi scăderea natalităţii

28.04.2006, Vatican (Catholica) - „Tineret care dispare? Solidaritatea faţă de copii şi tineri într-o epocă de turbulenţe” este tema adunării plenare a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, care se desfăşoară în perioada 28 aprilie – 2 mai, informează Radio Vatican. Cu această ocazie, Sfântul Părinte a trimis un mesaj prof. Mary Ann Glendon, preşedinte al acestei Academii Pontificale, în care afirmă că „lipsa de iubire este cauza principală a desfacerii căsătoriilor şi a diminuării naşterilor în ţările industrializate”.

Papa Benedict al XVI-lea arată că într-un timp de schimbări şi confuzie, celor mici le lipseşte adesea călăuzirea morală din partea lumii adulte, în detrimentul dezvoltării lor intelectuale şi spirituale. Mulţi copii cresc într-o societate care a uitat de Dumnezeu şi de demnitatea înnăscută a fiecărei persoane umane. Mai mult, Papa afirmă că în faţa procesului de globalizare, copii sunt adesea expuşi unei viziuni pur materialiste asupra universului şi a vieţii. Pontiful a insistat însă pe faptul că tinerii sunt prin natura lor deschişi transcendentului. Copiii trebuie să primească mai presus de toate iubire pentru ca să-şi dea seama că ei nu sunt pe pământ din întâmplare, ci graţie unui dar care face parte din planul de iubire al lui Dumnezeu. De aceea, părinţii şi educatorii sunt chemaţi să aleagă un plan de viaţă care să deosebească între adevăr şi falsitate, între bine şi rău, între dreptate şi injustiţie.

În mesajul său, Papa se referă şi la îmbătrânirea populaţiei din societăţile industrializate. Acest fenomen, a observat el, este însoţit de lipsa unui număr suficient de tineri care să reînnoiască populaţia. Papa Benedict al XVI-lea recunoaşte existenţa unei serii de motive diverse şi complexe care stau la baza acestei realităţi, dar subliniază că în cele din urmă „motivaţiile sunt de natură morală şi spirituală”, fiind datorate unui deficit de credinţă, speranţă şi evident, de iubire. Apoi, continuând linia enciclicei „Deus caritas est”, a afirmat că „iubirea prin natura sa priveşte spre etern”. Poate tocmai lipsa acestei dimensiuni creative a iubirii explică de ce „multe cupluri aleg astăzi să nu se mai căsătorească, multe căsătorii se destramă şi indicii de natalitate au coborât semnificativ”.

Papa îndeamnă apoi membrii Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale să acorde asistenţă Bisericii în misiunea ei de a mărturisi un umanism autentic, inspirat de lumina Evangheliei. Referindu-se apoi la libertatea omului, Sf. Părinte a avertizat că dacă aceasta este pusă în pericol, „tinerii se simt frustraţi şi devin incapabili de a se angaja în acele idealuri care dau formă vieţii lor ca individ şi membru al societăţii”. Libertatea interioară este de fapt condiţia necesară unei creşteri umane autentice. Cei care cred că Evanghelia luminează toate aspectele vieţii, a încheiat Papa Benedict al XVI-lea, nu trebuie să uite niciodată contrastul fundamental dintre bine şi rău. Credinţa trăită în plinătatea iubirii şi comunicată noilor generaţii este un element esenţial în construirea unui viitor mai bun care promovează solidaritatea dintre generaţii.

Înfiinţată la 1 ianuarie 1994 de Ioan Paul al II-lea prin Motu Proprio „Socialium Scientiarum”, se precizează în aceeaşi ştire de la Radio Vatican, Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale are scopul de a promova studiul şi progresul ştiinţelor sociale, economice, politice şi juridice şi să ofere în acest fel elementele de care Biserica se poate folosi în aprofundarea şi dezvoltarea doctrinei sale sociale. Academia este autonomă şi în acelaşi timp strâns legată de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace, alături de care coordonează programarea diferitelor iniţiative şi la care face referinţă pentru propria activitate. Numărul membrilor nu poate fi mai mic de 20 nici mai mare de 40. Academia este sprijinită financiar de o fundaţie specială, precum şi de donaţii şi oferte.