Negarea învierii Domnului înseamnă zădărnicirea credinţei
30.04.2006, Vatican (Catholica) - Învierea lui Cristos este inima credinţei noastre, un adevăr ce trebuie reafirmat cu tărie în orice timp, a reamintit duminică, 30 aprilie 2006, Papa Benedict al XVI-lea, vorbind miilor de pelerini reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru a recita împreună rugăciunea „Regina coeli – Bucură-te, Regină a cerului”, antifonul care înlocuieşte în timpul pascal rugăciunea „Angelus”. De asemenea, Papa a amintit că luni este sărbătoarea Sfântului Iosif, cu un gând la lumea muncii, şi începe luna mai dedicată prin tradiţie cinstirii Preasfintei Fecioare Maria, o perioadă utilă redescoperirii funcţiei materne pe care Fecioara Maria o are în viaţa credincioşilor, se arată într-o ştire de la Radio Vatican.
Papa Benedict a îndemnat la învingerea greutăţii în a crede, dificultate pe care au trăit-o şi apostolii, şi la a crede în învierea lui Cristos. La începutul alocuţiunii a spus: „În timpul pascal liturgia ne oferă multiple imbolduri pentru a întări credinţa noastră în Cristos înviat”. În duminica a III-a a Paştelui, de exemplu, „sfântul Luca povesteşte despre cei doi ucenici de la Emaus care, după ce l-au recunoscut `la frângerea pâinii`, s-au dus plini de bucurie la Ierusalim pentru a-i informa pe ceilalţi despre tot ceea ce li se întâmplase. Şi chiar pe când ei vorbeau, Domnul însuşi s-a făcut prezent arătându-le mâinile şi picioarele cu semnele pătimirii. Apoi, în faţa uimirii neîncrezătoare a apostolilor, Isus le-a cerut să-i dea peşte fript şi l-a mâncat înaintea lor (cf Luca 24,35-43)”. Din aceasta şi din celelalte povestiri, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea, se desprinde o repetată invitaţie de a învinge incredulitatea şi a crede în învierea lui Cristos, ucenicii fiind chemaţi să fie martori chiar ai acestui eveniment extraordinar.
„Învierea lui Cristos este faptul central al creştinismului, adevăr fundamental ce trebuie reafirmat cu vigoare în orice timp, întrucât a-l nega, cum s-a încercat în diferite moduri şi continuă să se facă, sau a-l transforma într-un eveniment pur spiritual, înseamnă a zădărnici însăşi credinţa noastră”. Sfântul Părinte a arătat că, în zilele care au urmat învierii Domnului, apostolii au rămas uniţi între ei, întăriţi de prezenţa Mariei, şi că după Înălţare vor stărui împreună cu ea aşteptând în rugăciune Rusaliile. „Sfânta Fecioară a fost pentru ei mamă şi învăţătoare, rol ce continuă să îl desfăşoare faţă de creştinii din toate timpurile. În fiecare an, în timpul pascal, a continuat Pontiful, retrăim mai intens această experienţă şi poate tocmai din acest motiv tradiţia populară a consacrat Mariei luna mai, care, în mod obişnuit, cade între Paşte şi Rusalii”.
„Această lună pe care o începem mâine, ne este de aceea utilă pentru a redescoperi funcţia maternă pe care ea o îndeplineşte în viaţa noastră, pentru ca să fim mereu ucenici docili şi martori curajoşi ai Domnului înviat. Mariei îi încredinţăm necesităţile Bisericii şi ale lumii întregi, în special în acest moment marcat de nu puţine umbre”. Invocând mijlocirea şi a sfântului Iosif, Papa i-a invitat pe credincioşii prezenţi să se adreseze Mariei cu rugăciunea „Regina coeli – Bucură-te, Regină a cerului”, „rugăciune ce ne face să gustăm bucuria mângâietoare a prezenţei lui Cristos înviat”.
