Doctorat pe tema „Credincioşii greco-catolici în teritoriile Bisericii latine”

31.05.2006, Roma (Catholica) - Pr. Ionuţ Paul Strejac, din Arhidieceza de Bucureşti, a susţinut la 11 mai, la Universitatea Pontificală Urbaniana, lucrarea de doctorat în drept canonic cu titlul: „I fedeli greco-cattolici nei territori della Chiesa latina. Realtà storico-giuridica nell`Arcidiocesi di Bucarest (1814-1926)” – „Credincioşii greco-catolici în teritoriile Bisericii latine. Realitatea istorico-juridică din Arhidieceza de Bucureşti (1814-1926)”.

„Originea lucrării”, a declarat pr. Strejac pentru Catholica.ro, „aş putea spune că vine din îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea care, la prezentarea Codului de drept canonic pentru Bisericile orientale (CCEO), invita Facultăţile de Drept la promovarea studiilor comparative între Codul latin şi cel oriental. Acest îndemn, pus în practică de prof. Demetrio Salachas, moderatorul lucrării, stă aşadar la baza interesului pentru problemele interrituale şi implicit al tezei de doctorat.” Printre concluziile lucrării de doctorat se numără şi aceea că „pastoraţia Episcopilor romano-catolici pentru credincioşii greco-catolici de la Bucureşti confruntată cu normele de astăzi în materie, ne conduce la concluzia că Episcopii de Bucureşti nu au fost doar precursorii legislaţiei actuale ci, într-un anume sens, autorii unor cutume care s-a văzut codificată odată cu promulgarea CIC şi CCEO. Grija pastorală pentru credincioşii uniţi, eforturile de a le asigura preoţi de acelaşi rit şi o biserică proprie, păstrarea propriilor tradiţii ale acelor credincioşi precum şi colaborarea cu ierarhia lor sunt doar câteva aspecte care au caracterizat activitatea pastorală a episcopilor de la Bucureşti în lunga perioadă cuprinsă între 1814 şi 1926.”

Prezenţa credincioşilor greco-catolici la Bucureşti a suscitat interesul autorului şi l-a condus spre căutarea unor documente care să dezvăluie originea acestor credincioşi în Valahia precum şi diferitele probleme cauzate de prezenţa lor în acei ani la Bucureşti. În lumina unei situaţii istorice concrete, lucrarea încearcă să aprofundeze normativa actuală în materie şi să găsească soluţii pentru unele probleme de astăzi. În lucrare sunt surprinse diferitele faze ale dezvoltării comunităţii greco-catolice la Bucureşti: 1814-1834 – venirea primilor credincioşi şi aducerea primilor 2 preoţi greco-catolici; 1883-1918 – dezvoltarea comunităţii greco-catolice sub îngrijirea arhiepiscopilor de Bucureşti; 1918-1926 – comunitatea greco-catolică de la Bucureşti în contextul realizării unităţii naţionale şi a pregătirilor pentru Concordat; trecerea ei sub jurisdicţia Mitropolitului de Blaj.

Au fost consulate diferite arhive: a Arhiepiscopiei de Bucureşti, a Congregaţiei „de Propaganda Fide”, a Congregaţiei pentru Bisericile Orientale şi a AA.EE:SS (Archivio della Sacra Congregazione per gli Affari Ecclesiastici Straordinari). Au fost scoase în evidenţă necesităţile acelei comunităţi şi soluţiile găsite de Episcopii latini împreună cu nunţiul de la Viena şi cu oficialităţile de la Roma. Dintre figurile importante ale vremii surprinse în lucrarea de doctorat amintim pe: pr. Grigore Maior, pr. Beniamin Todor, pr. Demetriu Radu, pr. Ioan Bălan (misionari greco-catolici la Bucureşti) şi Mons. Fortunatus Maria Ercolani, Mons. Giuseppe Molajoni (Episcopi de Nicopole şi Administratori Apostolici ai Valahiei), Mons. Xavier von Hornstein şi mai ales Mons. Raymund Netzhammer, ctitorul bisericii Sf. Vasile din Bucureşti.