Despre cartea şi filmul „Codul lui Da Vinci”
20.06.2006, Craiova (Catholica) - Centrul pentru Studii de Teologie Aplicată din cadrul Mitropoliei Olteniei a considerat că este necesar să răspundă solicitărilor venite din rândul opiniei publice cu privire la tulburarea provocată de cartea şi filmul „Codul lui Da Vinci”, în dorinţa de a îndepărta confuzia şi speculaţia arbitrară la adresa învăţăturii Bisericii noastre şi adevărului istoric, informează situl M-Ol.ro. Rezultatul este un amplu material cu 12 întrebări şi răspunsuri.
„Subliniem”, se scrie în introducerea materialului, „că astfel, nu dorim să dăm satisfacţie celor care, cu dibăcie, au promovat în scopuri financiare acest `trend` – `Codul lui Da Vinci` (cartea şi filmul) – uzând de mijloace blasfemiatoare la adresa persoanei Mântuitorului Isus Cristos şi a credinţei creştine, în genere, ştiut fiind faptul că aceşti promotori au încercat să declanşeze polemici, căutând să stârnească o cât mai agresivă reacţie a bisericilor creştine de toate confesiunile, având ca finalitate a trezi şi păstra interesul publicului pentru un aşa-zis `fruct oprit` de către Biserică format din teoriile fanteziste pe care le lansează Dan Brown în cartea `Codul lui Da Vinci`.” Cele 12 întrebări au venit din mediul presei locale craiovene, denotând „confuzia creată cu privire la persoana şi învăţătura Domnului nostru Isus Cristos”.
Iată întrebările: Poate fi considerată cartea lui Dan Brown doar un roman de ficţiune sau o nuvelă cu tentă istorică în care au fost inserate numeroase ipoteze din domeniul fantasticului? Cea mai controversată teorie care apare în cartea „Codul lui Da Vinci” este cea legată de căsătoria dintre Isus şi Maria Magdalena. Cum vede Biserica această teorie, deşi se cunoaşte faptul că, din viaţa lui Isus, aşa cum este prezentată de Biblie, lipsesc ani buni? Ar fi fost posibilă o căsătorie între Maria Magdalena şi Isus Cristos? Este posibil ca Isus să fi avut moştenitori în urma presupusei căsătorii cu Maria Magdalena? În cazul în care teoria lui Dan Brown s-ar adeveri, ar schimba acest lucru Biserica şi tot ceea ce reprezintă ea astăzi? Este posibil ca „Sfântul Potir”, despre care se spune că reprezintă un pocal (cupă), să se traducă de fapt prin „Purtătorul sângelui lui Isus”? Ce crede Biserica despre afirmaţiile pe care Dan Brown le face referitor la Biserică, pe care o numeşte sectă de tip mafiot şi la organizaţia acceptată de Vatican numită „Opus Dei”? Este posibil ca Evanghelia după Iuda, precum şi restul evangheliilor pierdute, să fie la fel de reale ca şi cele patru evanghelii care sunt acum în componenţa Noului Testament?
Mesajul care străbate din Evanghelia după Iuda se referă strict la relaţia dintre Isus şi discipolul Iuda. Astfel, Iuda este prezentat nu ca un trădător, ci ca un salvator. Mai exact, Iuda ar fi singurul dintre discipoli care a înţeles mesajul lui Isus şi şi-a asumat rolul de trădător, pentru a duce la bun sfârşit pofeţia. Dacă s-ar dovedi reală, ar schimba cu ceva Evanghelia după Iuda, Biserica aşa cum o ştim acum? Este posibil ca Iuda să nu fi fost un trădător, aşa cum ne-a fost prezentat vreme de 2000 de ani, ci mai degrabă un salvator? Un argument adus de susţinătorii Evangheliei după Iuda spun că astfel se explică şi gestul lui Cain de a-şi omorî fratele care, la fel ca şi Iuda, nu au fost nişte simpli păcătoşi ci, dimpotrivă, nişte oameni care au înfăptuit dorinţa Domnului. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar dovedi că cei doi, Iuda şi Cain, au fost personaje cheie în planul lui Dumnezeu de a salva lumea? Se ştie că, încă din vremea împăraţilor romani, atunci creştinismul era abia la începuturi, numeroase manuscrise şi documente importante au fost ţinute ascunse de ochii credincioşilor pentru că nu se potriveau în contextele de atunci. Se poate spune că miliardele de credincioşi de pe întreaga planetă au fost „păcăliţi” de către Biserică, pentru că li s-a prezentat doar o mică parte din adevărurile legate de Isus , religie şi Dumnezeu?

Felicitari Centrului de Studii al Mitropoliei Olteniei. „codul lui Da Vinci„ este mai mult decat utilizarea comerciala a unor erezii. „Codul lui Da Vinci„ reprezinta o mare ispita aruncata de diavol in calea crestinilor de pretutindeni. Raspunsul dat de Mitropolia Olteniei este ziditor si dovedeste ca Biserica poate raspunde ferm, realist, stiintific si in acelasi timp, cu iubire de Dumnezeu si de oameni, oricarei incercari.
Cartea lui Dan Brown este de fapt o forma de ateism nedeclarat. Isus nu este decat un simplu om, dar deosebit, care a avut o sotie, cu care ar fi avut descendenti. Iata ceea ce marturiseste ea. Mai mult, omul este cel care se substituie divinitatii, reiterand caderea luciferica. Nu sunt idei noi insa, dinamica evenimentelor sociale le-a adus in actualitate cu o violenta iesita din comun.
Isus este un personaj istoric, a doua persoana a divinitatii care coboara in timp pentru a da un sens mai inalt uniunii dintre barbat si femeie. Viata de castitate pe care ne-o ofera El nu neaga casatoria ci, dimpotriva, o implineste. De aceea, El nu avea cum sa se casatoreasca, intrucat venise sa restaureze propriile noastre mentalitati, sa innoiasca firea umana. Acest lucru nu insemna, asa cum il percepe cel mai adesea o lume secularizata, un atac la comuniunea dintre barbat si femeie. Disolutia dintre viata de celibat si cea de om casatorit care reiese din mentalitatea moderna apare datorita faptului ca sunt privite in relatie antagonica si nu complementar-organica. Agapele si erosul nu sunt realitati distincte, ele ar trebui privite intr-o relatie conjugata. Erosul se regaseste in agape, la fel cum agapele se regaseste in eros. Civilizatia actuala vine cu o viziune profund mutilata despre acestea. Cartea lui Dan Brown este un ecou al acestei mentalitati, ea da seama de existenta unui neopaganism, vorbeste de prezenta unor simboluri care, cu toata frumusetea lor, nu mai au puterea de a se ridica la cea mai inalta valoare de semnificatie imprimata de crestinism.