Cercetarea pe celule-rădăcină este puţin probabil să producă remedii

03.08.2006, Londra (Catholica) - La o săptămână după ce Uniunea Europeană a votat pentru aprobarea finanţării cercetării pe celule-rădăcină embrionare până în 2013, doi importanţi oameni de ştiinţă britanici au declarat că orice potenţiale remedii obţinute prin cercetarea asupra celulelor-rădăcină sunt la mulţi ani distanţă, dacă vor fi obţinute vreodată, relatează LifeNews. Ei declară că mass-media şi legislatorii care doresc finanţarea controversatei cercetări au reuşit să deformeze opinia publică.

Profesorul Colin McGuckin, specialist în medicina regenerativă la Universitatea Newcastle, declară că potenţialul cercetării pe celule-rădăcină embrionare de a vindeca boli precum Alzheimer şi Parkinson a fost exagerat. El afirmă de asemenea că fondurile sunt prost administrate. Profesorul consideră că ar trebui orientate mai multe fonduri spre rezolvarea unor probleme de sănătate de bază, cum sunt infecţiile care ucid milioane de oameni în ţările în curs de dezvoltare, mai degrabă decât spre domenii speculative precum cercetarea pe celule-rădăcină embrionare. Dr. Stephen Minger, director al Stem Cell Biology Laboratory de la Colegiul Regal din Londra, a spus că oamenii nu trebuie să îşi facă speranţe false că aceste terapii sunt doar după colţ. De fapt, a declarat el, este nevoie de mult mai multă „cercetare fundamentală” înainte ca celulele-rădăcină embrionare să fie aproape de a-i ajuta pe pacienţi.

Un editorial din L`Osservatore Romano de săptămâna trecută a numit decizia UE de a aproba finanţarea acestui tip de cercetare „un produs macabru al unui sens distorsionat al progresului”. Henrick Lesaar, director pentru probleme legale al Comisiei pentru Conferinţele Episcopale Catolice din UE, este de acord cu editorialul. „Finanţarea cercetării pe celule-rădăcină cu linii de celule-rădăcină derivate de la embrioni umani va încuraja distrugerea embrionilor în scopul obţinerii acestor linii de celule-rădăcină”, a declarat el pentru Radio Vatican. El i-a încurajat pe cetăţenii europeni, şi pe catolici în special, să se angajeze în dezbaterea publică şi să îi contacteze pe parlamentarii lor, subliniind motivaţiile de ordin antropologic şi etic pentru aceste genuri de decizii.