Pelerinaj la Lourdes: „Am coborât de pe munte”
24.09.2006, Iaşi (Catholica) - „Un grup de pelerini din Dieceza de Iaşi, la care s-au adăugat şi alţii din Arhidieceza de Bucureşti, Spania şi Italia, între 7 şi 11 septembrie 2006, au avut fericirea să urce până la poalele munţilor Pirinei, acolo unde cu mulţi ani în urmă Fecioara Neprihănită a binevoit să-şi aşeze picioarele pe stânca din Grota Marsabielle al îndepărtatului Lourdes, la 11 februarie 1858. Un moment şi un loc privilegiat din istoria Bisericii şi din viaţa de credinţă a celor ce cred în Dumnezeu şi o cinstesc şi preţuiesc pe Maica Domnului.” Cu aceste cuvinte îşi deschide PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei de Iaşi, relatarea personală despre pelerinaj, publicată ieri pe situl Ercis.ro.
Episcopul de Iaşi oferă nişte date istorice, pentru a explica mai apoi motivul vizitei. Astfel, în „1885 o delegaţie din Muntenia şi Moldova a purtat la Lourdes steagul românesc în mijlocul căruia se afla imaginea Preacuratei, iar în jurul ei cuvintele memorabile: `Adu-ţi aminte, Marie, şi de Tara Românească`, iar deasupra cu scris mare: România. Sub imaginea Mariei erau reprezentate stema oraşului Bucureşti, capitala ţării, iar mai jos stemele judeţelor Iaşi, Bacău, Galaţi, Brăila şi Craiova. Arhiepiscopul de Bucureşti şi Episcopul de Iaşi au avut reprezentanţi în persoana preoţilor Joseph Bordron şi Daniele Pietrobono, OFMConv. Mica delegaţie de atunci a crescut an de an, iar la 120 de ani de la aducerea primei statui a Maicii Domnului de la Lourdes în Dieceza de Iaşi (la Butea) s-a putut organiza marele pelerinaj diecezan cu participanţi din toate zonele Moldovei ca şi din Arhidieceza de Bucureşti, numărul participanţilor ajungând la 200.”
„Toţi s-au simţit privilegiaţi să stea lângă statuia Maicii Domnului din Grota Marsabielle şi toţi i s-au adresat Mariei în rugăciuni şi cântări, aşa cum a făcut-o Bernadeta şi cum au făcut-o milioanele de pelerini sosiţi la poalele munţilor Pirinei. […] Cele trei zile trăite la Lourdes ne-au marcat şi ne-au întărit ca să ne întoarcem acasă trecând pe la fraţii noştri în credinţă din alte părţi ca apoi să intrăm şi în cimitirul din Sighetu Marmaţiei, pentru a întâlni spiritul neînfricat şi curajos al Episcopului Anton Durcovici, marele devot al Maicii Preacurate care ne-a lăsat ca testament consacrarea la inima ei în anii grei ai dictaturii şi ai întunericului. După Vinerea Mare din perioada ateistă s-au arătat anii învierii la credinţă şi iubire. Pe acest drum am înaintat spre Lourdes şi cu aceeaşi credinţă ne-am întors acasă la Ierusalimul nostru pentru a da şi noi mărturie că Maria nu uită niciodată pe fiii săi. O, Marie, ocroteşte mereu poporul tău!”
