Un Senior al Bisericii Blajului a trecut la cele sfinte

30.09.2006, Blaj (Catholica) - Părintele Teodor Racoviţan, trecut la Domnul săptămâna aceasta, a fost înmormântat ieri la Blaj. Protopopul Mircea Ciulea şi preoţii protopopiatului Târnăveni au celebrat la Tărnăveni Sfânta Liturghie, la care au participat numeroşi credincioşi, după care întreg cortegiul funerar s-a îndreptat spre Blaj. Sicriul a fost depus mai întâi în Catedrala Blajului, unde un sobor numeros de preoţi în frunte cu PF Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, a săvârşit sfânta slujbă a înmormântării cuvenită preoţilor. Pr. Bernard Ştef în timpul predicii şi-a exprimat, printre altele, siguranţa că pr. Racoviţan a auzit deja cuvintele Domnului: „Bine, serv bun şi credincios! Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune! Intră întru bucuria Domnului!” Redăm în continuare o scurtă biografie, după materialul oferit de Biroul de Presă al Mitropoliei de la Blaj.

Viaţa pr. prot. Teodor Racoviţan a fost un model de credinţă şi slujire a Domnului. Născut la 8 martie 1913, în satul Grindeni, jud. Mureş, ajunge la Blaj pentru a studia la Liceul Sfântul Vasile, după care urmează studiile Facultăţii de Teologie din Blaj. După căsătorie, este hirotonit preot în 1933 de către Episcopul martir Valeriu Traian Frenţiu şi numit paroh al parohiei greco-catolice Bădeni. Reuşeşte să-şi astâmpere setea de filosofie şi cunoaştere a lui Dumnezeu îmbinând activitatea pastorală cu cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj-Napoca. În anul 1940 vine la Blaj ca profesor, predând la Liceul Sfântul Vasile şi la Institutul Teologic, dar după doi ani este numit paroh în Târnăveni. Aici îl găseşte şi „momentul 1948”. Rămânând neclintit în credinţa sa în faţa terorii, este nevoit să părăsească casa parohială şi să înceapă o viaţă misionară clandestină, dar în anul 1951 este prins, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, pe care îi petrece în penitenciarele de la Jilava, Aiud, Ocnele Mari şi Caransebeş. După eliberarea sa, reuşeşte să se angajeze la o întreprindere de drumuri şi poduri, unde rămâne până la pensionare, fără să îşi neglijeze nici vocaţia sa de preot misionar, nici pasiunea sa literară şi filosofică, scriind lucrări şi studii teologice şi filosofice. Bucuria revenirii în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice îl găseşte la Târnăveni, unde redobândeşte o fostă biserică greco-catolică şi reorganizează o primă parohie. Devine protopop de Târnăveni, dedicându-se acestei activităţi pastorale până ce puterile nu l-au mai ajutat îndeajuns.