Misiunea pleacă din inimă
22.10.2006, Vatican (Catholica) - Biserica Catolică celebrează astăzi a 80-a Zi Mondială a Misiunilor. Ca în fiecare duminică, Papa Benedict al XVI-lea a recitat rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii, scurta sa intervenţie dinaintea rugăciunii fiind dedicată Zilei amintite. Redăm în continuare cuvintele Sfântului Părinte, adresate credincioşilor din Piaţa San Pietro de la balconul apartamentului papal, în traducerea Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Celebrăm astăzi cea de-a 80-a Zi Mondială a Misiunilor. Ea a fost instituită de Papa Pius al XI-lea, care a dat un puternic impuls misiunilor „ad gentes” (către neamuri) iar la Jubileul din 1925 a promovat o grandioasă expoziţie devenită apoi actuala Colecţie Etnologică Misionară a Muzeelor Vaticanului. Anul acesta, în obişnuitul mesaj cu ocazie acestei Zile, am propus ca temă „Caritatea, sufletul misiunii”. În fapt, misiunea, dacă nu este animată de iubire, se reduce la activitate filantropică şi socială. În schimb, pentru creştini, sunt valabile cuvintele apostolului Paul: „Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Corintenti 5,14). Caritatea care l-a făcut pe Tatăl să-l trimită pe Fiul său în lume şi pe Fiul să se ofere pentru noi până la moartea pe cruce, aceeaşi caritate a fost revărsată de Duhul Sfânt în inima celor care cred. Fiecare botezat, ca mlădiţă unită cu viţa, poate astfel coopera la misiunea lui Isus, ce se rezumă la aceasta: a duce fiecărei persoane vestea cea bună că „Dumnezeu este iubire” şi, tocmai de aceea, vrea să mântuiască lumea.
Misiunea pleacă din inimă: când cineva se opreşte să se roage înaintea Răstignitului cu privirea îndreptată spre acea coastă străpunsă, nu poate să nu trăiască înăuntrul său bucuria de a se şti iubit şi dorinţa de a iubi şi de a se face instrument de milostivire şi de reconciliere. Aşa i s-a întâmplat, cu exact 800 de ani în urmă, tânărului Francisc din Assisi, în bisericuţa Sfântul Damian care atunci se afla în paragină. De la înălţimea Crucii, păstrată acum în Bazilica Sfânta Clara, Francisc l-a auzit pe Isus spunându-i: „Mergi, repară casa mea care, cum vezi, este toată în paragină”. Acea „casă” era înainte de toate însăşi viaţa sa, de „reparat” printr-o adevărată convertire; era Biserica, nu cea făcută din cărămizi ci din persoane vii, având mereu nevoie de purificare; era totodată întreaga umanitate în care Dumnezeu doreşte să locuiască. Misiunea pleacă întotdeauna dintr-o inimă transformată de iubirea lui Dumnezeu, după cum dovedesc nenumărate istorii de sfinţi şi de martiri care în chipuri felurite şi-au consumat viaţa în serviciul Evangheliei.
Misiunea este, aşadar, un şantier în care este loc pentru toţi: pentru cine îşi dă silinţa să realizeze în propria familie Împărăţia lui Dumnezeu; pentru cine trăieşte în spirit creştin munca profesională; pentru cine se consacră total Domnului; pentru cine îl urmează pe Isus, Bunul Păstor, în slujirea orânduită pentru Poporul lui Dumnezeu; pentru cine, în mod specific, pleacă spre a-l vesti pe Cristos celor care încă nu îl cunosc. Preasfânta Maria să ne ajute să trăim cu reînnoit avânt, fiecare în situaţia în care Providenţa l-a pus, bucuria şi curajul misiunii.
