Episcopul Bruno Forte despre celibatul preoţesc

17.11.2006, Vatican (Catholica) - La reuniunea de ieri a Papei cu capii Curiei Romane, conform unui comunicat al Biroului de Presă al Sfântului Scaun „s-a reafirmat valoarea alegerii celibatului preoţesc potrivit tradiţiei catolice şi a fost reamintită exigenţa unei formări temeinice, umană şi creştină, atât pentru seminarişti cât şi pentru preoţii deja hirotoniţi”. Redacţia română a Radio Vatican a publicat un interviu cu Episcopului Bruno Forte de Chieti-Vasto, despre valoarea celibatului preoţesc în Biserica Romano-Catolică.

Celibatul este conceput într-o triplă direcţie fundamentală”, a declarat Episcopul italian. „Prima, este cea cristologică: Isus nu a fost căsătorit pentru a se consacra total cauzei Împărăţiei lui Dumnezeu. Preotul se simte chemat să fie – aşa cum este sub aspect teologic – o reprezentare a lui Cristos-Capul, şi îl reprezintă şi în această urmare a lui Isus, în alegerea unei dăruiri necondiţionate a întregii sale fiinţe cauzei Împărăţiei lui Dumnezeu. O a doua semnifcaţie este cea ecleziologică, adică a fi celib permite acea dăruire totală Bisericii-Mireasă care face din presbiter, din preot, tată în comunitate, aşa cum în mod analog în Biserica antică întreaga Biserică era considerată `Ecclesia mater`. Deci un fel de logodnă între acela care este reprezentarea lui Cristos-Capul şi comunitatea credincioşilor.”

„Şi în fine, o a treia indicaţie este cea escatologică: celibatul este o anticipare a stării Împărăţiei în care nu va mai fi nici bărbat, nici femeie dar toţi vom fi una în Cristos Isus. Într-un anume sens, înseamnă a fi martori ai viitorului lui Dumnezeu şi de aceea martori de speranţă. În special în contexte ca cele ale lumii nord-occidentale unde bunăstarea răspândită îndeamnă şi determină mai curând la situaţii de comoditate, celibatul este şi un semn escatologic, fiind o mărturie vie a credinţei în primatul absolut al lui Dumnezeu şi al Împărăţiei sale asupra oricărui alt lucru. Acestea mi se par valorile preţioase pe care celibatul le conţine şi ca atare, chiar şi din partea celui care a pus în discuţie oportunitatea celibatului preoţesc din motive mai mult sau mai puţin practice, pastorale, exigenţe sau nevoie ale Bisericii, nu s-a pus niciodată în discuţie valoarea celibatului. Cred că acest lucru este foarte important, deoarece numai dacă i se înţelege până la capăt valoarea şi se caută a o realiza şi a se educa pentru ea, atunci celibatul păstrează acea încărcătură profetică care îl face în Biserică un anunţ al Împărăţiei lui Dumnezeu şi al urmării lui Isus.”

Întrebat despre „exigenţa unei formări solide, umană şi creştină”, cerută de Vatican, Episcopul Bruno Forte a declarat: „În mod cert, într-o lume ca aceea în care trăim, unde pe planul sexualităţii şi afectivităţii există atâtea slăbiciuni, atâtea fragilităţi, este necesar ca persoana care răspunde unei chemări la vocaţia celibatară să facă acest lucru cu o mare maturitate de viaţă. Iată pentru trebuie să existe certitudinea că cine se simte chemat la această consacrare şi-a interiorizat bine motivaţiile pe plan nu numai spiritual dar – aş spune – şi pe plan uman şi psihologic.”