Libertatea religioasă are o dimensiune publică
22.11.2006, Vatican (Catholica) - În timpul primei vizite oficiale la Vatican a preşedintelui italian Giorgio Napolitano, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că libertatea religioasă autentică nu este o simplă absenţă a violenţei împotriva credincioşilor. Papa a explicat luni oaspetelui său, care a sosit la Vatican însoţit de soţia sa şi de un grup de oficiali guvernamentali, că dimensiunea religioasă are şi o dimensiune publică, ce trebuie să fie garantată.
„Biserica şi statul, deşi total distincte, sunt amândouă chemate, potrivit misiunii lor respective şi cu propriile scopuri şi mijloace, să slujească omul care este în acelaşi timp scop şi participant al misiunii mântuitoare a Bisericii şi cetăţean al statului, şi ele colaborează pentru a promova binele lui integral”, a spus Sfântul Părinte. În acelaşi timp, „omul se prezintă înaintea statului cu dimensiunea lui religioasă, care constă înainte de toate în acele acte interioare, voluntare şi libere prin care omul îşi orientează cursul vieţii sale către Dumnezeu”, a spus Pontiful, citând din Declaraţia „Dignitatis Humanae” (nr. 3) a Conciliului Vatican II. „Nici o putere umană nu poate comanda sau interzice acte de acest fel”, a adăugat Papa Benedict al XVI-lea.
Este o greşeală, a mai subliniat el „să considerăm că dreptul la libertatea religioasă este suficient garantat atunci când convingerile personale nu suferă violenţe sau imixtiuni, sau când ne limităm la a respecta expresia credinţei în interiorul unui loc de cult”. „Nu putem uita faptul că însăşi natura socială a omului cere ca el să îşi exprime în exterior actele lui religioase interne; ca el să împărtăşească cu alţii problemele religioase; să îşi mărturisească religia în comunitate”, a declarat Sfântul Părinte. „Libertatea religioasă este, aşadar, nu doar a indivizilor, ci şi a familiilor, a grupurilor religioase şi a Bisericii”, a arătat el, într-un discurs care a fost transmis de canalul RAI 1 al televiziunii publice.
Papa Benedict al XVI-lea a continuat: „Un respect adecvat al dreptului la libertatea religioasă implică angajamentul autorităţilor civile de a ajuta la crearea condiţiilor favorabile pentru promovarea vieţii religioase, pentru ca oamenii să poată cu adevărat să îşi exercite drepturile lor religioase şi să îşi îndeplinească îndatoririle religioase, şi de asemenea pentru ca societatea însăşi să profite de calităţile morale ale dreptăţii şi păcii care îşi au originea în fidelitatea omului faţă de Dumnezeu şi faţă de voinţa Sa sfântă. „Libertatea pe care Biserica şi creştinii o revendică nu dăunează intereselor statului sau ale altor grupuri sociale, şi nu caută o supremaţie autoritară asupra lor. Mai degrabă, este o condiţie care permite îndeplinirea serviciului vital pe care Biserica îl oferă Italiei, şi tuturor celorlalte ţări în care este prezentă”.
