Interviu: Arhiepiscopul Foley prima oară în România (II)

23.11.2006, Bucureşti (Catholica) - Pentru a marca Ziua pentru Drepturile Copiilor (20 noiembrie), Asociaţia SIGNIS în colaborare cu UNICEF au organizat la Bucureşti, în perioada 15-20 noiembrie, Festivalul „Privind copiii” şi un simpozion despre drepturile copilului şi film. La eveniment a participat şi Arhiepiscopul John Patrik Foley, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale (între 17-21 noiembrie). Pr. Cornel Cadar, directorul Editurii Presa Bună a stat de vorbă cu Mons. Foley, interviul fiind publicat pe Ercis.ro. Îl publicăm şi noi, în două părţi: astăzi ultima parte.

– Ce importanţă are o revistă pentru o dieceză?
– Am fost directorul unui săptămânal diecezan şi sunt convins de importanţa continuă a presei scrise, din diferite motive. În primul rând o revistă creştină înseamnă informare religioasă, catolică; se găsesc în ea informaţii care nu pot fi găsite cu uşurinţă în alte locuri; în al doilea rând o revistă înseamnă formare, o formare creştină care este continuă; în al treilea rând educaţie catolică, o educaţie care nu ar trebui să se termină după primirea Mirului, ci ar trebui să continue toată viaţa, iar acest lucru este mai uşor posibil prin intermediul unei publicaţii săptămânale sau lunare; în al patrulea rând inspiraţie, pentru că fiecare dintre noi avem nevoie de un fel de lectură spirituală, de exemplu o publicaţie catolică poate oferi reflecţii despre evanghelie pentru diferite duminici, precum şi alte gânduri despre sfinţii din luna respectivă; în sfârşit o revistă înseamnă identitate catolică; atunci când lăsăm, de exemplu, o publicaţie catolică pe masă este ca o declaraţie că noi suntem catolici, şi trebuie să întărim această identitate catolică în timpul nostru.

– Aţi participat în aceste zile la un festival de film: „Privind copii”, primul eveniment de acest gen din România care şi-a propus „să apere drepturile copiilor prin film”. Care este importanţa acestui festival?
– Pentru mine a fost un festival emoţionant, pentru că pe buzele copiilor şi ale tinerilor au fost multe mesaje pentru noi şi cred că trebuie să fim deschişi către vocile copiilor care suferă, către copii care sunt retardaţi, către copii cu handicap, către copiii cu durerile lor, cu problemele lor, dar şi către copii cu energia, cu angajamentul lor, care au o voce de speranţă. Cred că a fost un festival semnificativ.

– Sunteţi pentru prima dată în România?
– Da, sunt pentru prima dată în România. Am acceptat, cu ani în urmă, o invitaţie a fostului ambasador al României la Sfântul Scaun, ambasadorul Baconski, dar m-am îmbolnăvit şi a fost necesar să îi trimit textul discursului meu şi el l-a prezentat, dar nu am fost niciodată în România până acum: „mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa”.

– Care este impresia dumneavoastră după această vizită şi după participarea la un festival de film în România?
– Am fost impresionat duminică dimineaţa, de exemplu, de prezenţa atâtor oameni la biserică pentru Liturghie, participarea, calitatea muzicii şi am spus celor prezenţi la Liturghie că le mulţumesc catolicilor din România pentru exemplul de perseverenţă în credinţă practicată în timpurile dure prin care aţi trecut; au fost un exemplu pentru noi. Mi-am făcut o impresie foarte pozitivă despre centrul istoric al Bucureştiului, în comparaţie cu blocurile de la periferie, blocuri construite de comunişti; am văzut atâtea blocuri în alte ţări; pentru mine sunt triste, sunt oglindiri ale spiritului comunismului, care a încercat să abolească spiritul uman, spiritul individual. Unele urme ale acelui regim rămân, dar am văzut şi dezvoltarea de noi biserici, de noi mănăstiri, iar aceasta este un lucru foarte pozitiv.

– Vorbind despre biserici, cred că ştiţi că lângă catedrală se construieşte un mare bloc…
– Da, i-am adus Arhiepiscopului Ioan Robu un articol de la Agenţia pentru Presa Catolică din SUA care vorbeşte despre acest subiect şi despre eforturile pentru a bloca această construcţie. Eu credeam că era un lucru deja făcut, blocarea construcţiei, dar, din păcate, nu, pentru că pot auzi cum se construieşte chiar de aici. Este o lipsă de sensibilitate faţă de valorile religioase…

– Vă mulţumesc, Excelenţă, şi vă aşteptăm şi în Dieceza de Iaşi…
– Am auzit că Iaşi este o dieceză cu oameni profund înrădăcinaţi în credinţa catolică… şi un izvor de vocaţii…

– Acestea le veţi verifica atunci când veţi veni la faţa locului. Vă aşteptăm.