Nimeni nu este exclus de la construirea Bisericii
10.12.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit şi în această duminică, aşa după cum se întâlneşte în mod tradiţional duminica, cu mii de credincioşi veniţi în Piaţa San Pietro, cu care a recitat împreună rugăciunea Angelus. În Biserica Catolică de rit latin, duminica de astăzi este a doua din Advent. Redăm în continuare cuvintele Papei dinaintea rugăciunii, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Dimineaţa aceasta am avut bucuria să sfinţesc o nouă biserică parohială, dedicată „Mariei, Steaua Evanghelizării”, în cartierul Torrino Nord din Roma. Este un eveniment care, deşi interesează acel cartier, capătă o semnificaţie simbolică în cadrul timpului liturgic al Adventului, în care ne pregătim să celebrăm Naşterea Domnului. În aceste zile liturgia ne aminteşte constant că „Dumnezeu vine” să viziteze poporul său pentru a rămâne în mijlocul oamenilor şi forma cu ei o comuniune de iubire şi de viaţă, adică o familie. Evanghelia după Ioan exprimă astfel misterul Întrupării: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”; în mod literal „şi-a pus cortul în mijlocul nostru” (Ioan 1,14). Construirea unei biserici între casele unui sat sau ale unui cartier al unui oraş nu evocă oare acest mare dar şi mister?
Biserica-edificiu este semn concret al Bisericii-comunitate, formată din „pietre vii” care sunt credincioşii, imagine atât de dragă apostolilor. Sfântul Petru (1Petru 2, 4-5) şi Sfântul Paul (Efeseni 2,20-22) pun în evidenţă cum „piatra unghiulară” a acestui templu spiritual este Cristos şi că, strânşi lângă El şi bine uniţi, suntem chemaţi să participăm la edificarea acestui templu. Deci, dacă Dumnezeu ia iniţiativa să vină şi să locuiască în mijlocul oamenilor şi tot El este realizatorul principal al acestui proiect, este însă adevărat şi faptul că El nu vrea să îl realizeze fără colaborarea noastră activă. De aceea, pregătirea de Crăciun înseamnă angajarea la a construi „locuinţa lui Dumnezeu cu oamenii”. Nimeni nu este exclus; fiecare poate şi trebuie să facă în aşa fel încât această casă a comuniunii să fie mai spaţioasă şi frumoasă. La sfârşitul timpurilor, ea va fi completată şi va fi „Ierusalimul ceresc”: „Am văzut apoi un cer nou şi un pământ nou”, citim în cartea Apocalipsului. „Am mai văzut şi cetatea sfântă a Ierusalimului cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei… Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii!” (Apocalips 21,1-3). Adventul ne invită să îndreptăm privirea spre „Ierusalimul ceresc”, care este scopul ultim al pelerinajului nostru pământesc. În acelaşi timp, ne îndeamnă să ne străduim prin rugăciune, convertire şi fapte bune să îl primim pe Isus în viaţa noastră, pentru a construi împreună cu el acest edificiu spiritual in care fiecare dintre noi – familiile noastre şi comunităţile noastre – este piatră preţioasă.
Dintre toate pietrele care formează Ierusalimul ceresc, desigur cea mai strălucitoare şi mai aleasă, întrucât dintre toate cea mai aproape de Cristos, piatra unghiulară, este Maria Preasfântă. Prin mijlocirea ei, să ne rugăm pentru ca acest Advent să fie pentru toată Biserica un timp de construire spirituală şi astfel să grăbească venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
