Despre sinteza dintre credinţă şi raţiune
28.01.2007, Vatican (Catholica) - Astăzi, în sărbătoarea Sfântului Toma de Aquino, Papa s-a întâlnit cu cele 50 de mii de persoane venite în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Angelus. Redăm în continuare cuvintele Sfântului Părinte rostite astăzi înainte de rugăciune, în traducerea oferită de redacţia română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Calendarul liturgic îl aminteşte astăzi pe Sfântul Toma de Aquino, mare doctor al Bisericii. Prin carisma sa de filozof şi de teolog, el oferă un model valid de armonie între raţiune şi credinţă, dimensiuni ale spiritului uman, care se realizează pe deplin în întâlnirea şi în dialogul dintre ele. Potrivit gândirii Sfântului Toma, raţiunea umană, să spunem aşa, `respiră`, adică se mişcă într-un orizont amplu, deschis, în care poate exprima ceea ce are mai bun. În schimb, când omul se reduce la a se gândi doar la lucruri materiale şi sensibile şi se închide în faţa marilor întrebări despre viaţă, despre el însuşi şi despre Dumnezeu, atunci se sărăceşte pe sine. Raportul dintre credinţă şi raţiune constituie o serioasă provocare pentru actuala cultură dominantă din lumea occidentală şi, tocmai din acest motiv, iubitul Papă Ioan Paul al II-lea a scris o Enciclică intitulată chiar „Fides et ratio” (Credinţă şi raţiune). Recent am reluat şi eu acest subiect în discursul ţinut la Universitatea din Regensburg.
În realitate, dezvoltarea modernă a ştiinţelor aduce nenumărate rezultate pozitive, care trebuie să fie întotdeauna recunoscute. În acelaşi timp însă, trebuie să admitem că tendinţa de a considera adevărat doar ceea ce poate fi experimentat constituie o limitare pentru raţiunea umană şi produce o teribilă schizofrenie, de acum evidentă, din pricina căreia convieţuiesc raţionalismul şi materialismul, hipertehnologia şi trăirea după instinct, fără frâu. Este urgent, de aceea, să se redescopere raţionalitatea umană deschisă faţă de lumina Logosului divin şi faţă de revelaţia Sa perfectă care este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om. Când este autentică, credinţa creştină nu mortifică libertatea sau raţiunea umană: atunci, de ce credinţa şi raţiunea ar trebui să se teamă una de alta, dacă întâlnindu-se şi dialogând pot să se exprime cel mai bine? Credinţa presupune raţiunea şi o perfecţionează, iar raţiunea luminată de credinţă găseşte forţa pentru a se ridica la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor spirituale. Raţiunea umană nu pierde nimic atunci când se deschide faţă de conţinuturile credinţei, dimpotrivă, acestea cer adeziunea ei liberă şi conştientă.
Cu clarvăzătoare înţelepciune, sfântul Toma de Aquino a reuşit să instaureze o confruntare rodnică cu gândirea arabă şi ebraică a timpului său, încât poate fi considerat un maestru, mereu actual, al dialogului cu celelalte culturi şi religii. El a ştiut să prezinte această minunată sinteză creştină dintre raţiune şi credinţă care pentru civilizaţia occidentală reprezintă un patrimoniu preţios, din care poate să se inspire şi astăzi pentru a dialoga eficient cu marile tradiţii culturale şi religioase din estul şi din sudul lumii. Să ne rugăm pentru ca creştinii, în special cei care lucrează în domeniul academic şi cultural, să ştie să exprime caracterul raţional al credinţei lor într-un dialog inspirat de iubire. Să cerem acest dar de la Domnul prin mijlocirea sfântului Toma de Aquino şi mai ales a Mariei, Scaunul Înţelepciunii.
