Pr. Alois Bişoc: Preotul, identitate, misiune şi formare permanentă

28.01.2007, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Preotul, Identitate, misiune şi formare permanentă”, ediţia a doua, scrisă de pr. Alois Bişoc, profesor de teologie pastorală şi omiletică la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Cartea apare în format 14×20 cm., conţine 224 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 12 RON.

„Imaginea preotului e acum mai mult ca niciodată antrenată într-o evoluţie continuă”, scrie autorul în prefaţă. „Alta era imaginea preotului în Biserica primară, când îşi desfăşura activitatea numai în cadrul comunităţii ecleziale, alta mai târziu, când deţinea şi funcţii statale, alta când era maestru prin excelenţă datorită formaţiei sale culturale, alta când era obligat să fie teolog şi păstor, alta când se axa mai mult pe cura animarum, pe îngrijirea sufletelor, şi alta astăzi, când este nevoit să se confrunte cu atâtea probleme. Ne punem concomitent atâtea întrebări, şi anume: Mai este necesar preotul în societatea de azi? Nu cumva este tot mai mult împins la periferia societăţii? Nu este oare destinat să dispară”

„Din nefericire, excesul de stimă şi de consideraţie, de care se bucura preotul altădată, acum este tot mai puţin evident. Ba, mai mult, unii îl dispreţuiesc, considerându-l inutil şi, de aceea, destinat dispariţiei. Alţii văd în el un conservator, blocat într-o schemă fixă dintr-o anumită perioadă a istoriei Bisericii, insensibil la noile exigenţe şi la suflul Duhului Sfânt. Alţii îl consideră un fel de manager al sacrului, un simplu funcţionar de la care au dreptul să pretindă anumite servicii cu caracter religios, un sociolog implicat în problemele sociale, un medic interesat de îngrijirea celor bolnavi, un muncitor în mijlocul celorlalţi muncitori, un pensionar ca toţi ceilalţi pensionari etc. În sfârşit, nu puţini sunt aceia care îl văd totuşi cu ochii credinţei: ca slujitor al lui Cristos şi administrator al tainelor lui Dumnezeu.
Iată paradoxul preoţiei ierarhice, mister de o măreţie inefabilă, pus în vase de lut. Dacă, pe de o parte, datorită hirotonirii, preotul e chemat în mod sacramental să fie asemenea lui Cristos, Capul şi Păstorul Bisericii, şi să participe la misiunea sa mântuitoare ca semn viu şi instrument, pe de altă parte, preotul rămâne o fiinţă umană supusă limitelor şi slăbiciunilor inerente vieţii pământeşti.”

„Volumul de faţă nu are pretenţia de a fi o expunere exhaustivă despre preoţie, ci vrea, mai degrabă, să prezinte unele aspecte teologico-pastorale mai importante, pentru a explica mai mult adevărata identitate şi misiune a preotului contemporan. Sperăm ca acest volum să fie de folos atât candidaţilor la preoţie, cât şi confraţilor preoţi, pentru a trăi în profunzime şi cu mai mare convingere unirea lor cu Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfânt şi pentru a-şi îndeplini cu mai mult zel misiunea de slujire în Biserică în favoarea comuniunii oamenilor cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei, cu scopul de a construi familia fiilor lui Dumnezeu ca o fraternitate animată de Duhul unităţii. Însă aceste pagini sunt destinate şi pentru creştinii care vor să pătrundă şi să aprofundeze mai mult darul preoţiei, să înţeleagă în mod corect identitatea şi misiunea preotului în lumea de astăzi şi să apeleze cu mai multă încredere la cel care este chemat să fie imagine vie şi transparentă a lui Cristos, Păstorul cel Bun.”