Cristinel Fodor: Cântarea sfinţeniei. Manual de teologie spirituală

31.01.2007, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Cântare sfinţeniei. Manual de teologie spirituală”, scrisă de pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Cartea apare în colecţia Teologie, are 672 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 35 RON. „Acest curs de Teologie spirituală este un binevenit ajutor pentru a ajunge la prietenia cu Isus, adică la `măsura staturii plinătăţii lui Cristos` (Ef 4,13), la care suntem chemaţi pentru a fi adulţi în credinţă şi a nu cădea în dictatura relativismului”, scrie autorul în prezentarea volumului. „Pentru a împlini această lucrare, teologia spirituală dispune de izvoare şi mijloace perfect garantate. Se mişcă simultan pe trei planuri. Este har şi experienţă pe care fiecare epocă le moşteneşte, le recreează şi le transmite cu deplină vigoare. Este teologie sau reflecţie sapienţială, care contemplă şi analizează misterul trăit. Ca pedagogie, instigă asimilarea sa din partea unor persoane şi grupuri în atitudini interioare şi fapte de viaţă.”

„Ca urmare a studiilor, cercetărilor, publicaţiilor din trecut sau mai recente, spiritualitatea creştină trăieşte astăzi anotimpul primăverii. Viaţa şi temele de spiritualitate se bucură azi de un mare interes. Teologia spirituală nu mai este considerată, de mult, cenuşăreasa ştiinţelor teologice sau un subprodus cu gust devoţional al aceloraşi ştiinţe, care ţine mai mult de intimitatea fiecăruia. În acest `concert` al disciplinelor teologice, teologia spirituală apare ca fiind încoronarea, perfecţiunea spre care converge poliedricul studiu al teologiei şi, în acelaşi timp, punctul de plecare al acestui drum de credinţă pe care fiecare creştin este chemat să-l parcurgă, într-un fel sau altul, în virtutea Botezului. Din păcate însă, dacă nu cunoaştem bine identitatea sa, o putem reduce la forme devoţionale depăşite sau devieri care o fac prea aridă şi abstractă. Şi aceasta, pentru că părăsim în studiul ştiinţific al teologiei spirituale marea trăirii creştine (teologia spirituală se ocupă, în primul rând, de această viaţă în Duhul Sfânt trăită în plinătate), pentru uscatul speculaţiilor.”

„Intenţia iniţială a fost de a prezenta un manual care să fie de folos studenţilor din Seminar, precum şi celor de la Facultatea de Teologie pentru laici. Poartă deci trăsături caracteristice acestor medii. `Laicizarea` sa completă ar însemna golirea de conţinut. Apoi, pentru că nu se poate limita numai la aceşti cititori, m-am gândit că un studiu mai amplu, care să cuprindă mai multe aspecte din viaţa creştină, şi astfel, să poată fi utilizat nu numai ca o carte de studiu de către aspiranţii la preoţie, ci şi ca o carte de formare spirituală pentru persoanele consacrate, precum şi pentru laicii care doresc o doctrină spirituală mai profundă şi mai teologică, ar fi binevenit. La toţi aceştia m-am gândit atunci când am dorit această carte. Aşadar, nu este o lucrare monografică şi de aprofundare, ci una panoramică, o sinteză informativă, dacă vreţi, a marilor probleme ale vieţii creştine, care în unele puncte fundamentale cere dezvoltări mai ample. Ca orice tratat, nu poate şi nici nu trebuie să primească tot ceea ce se face şi se spune în domeniul spiritual. Caută să salveze echilibrul dintre cei doi versanţi ai săi: să nu se reducă la explicaţii dogmatice, dar nici să nu coboare la aplicaţii minuţioase şi sufocante.”

„Le mulţumesc tuturor acelora care m-au încurajat să prezint aceste pagini, precum şi celor care îmi vor oferi sugestiile şi criticile lor constructive. Tuturor aş vrea să le exprim urările mele prin cuvintele Scrisorii către Efeseni: `Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi şi care este imensa măreţie a puterii sale faţă de noi, cei care credem` (Ef 1,17-19).”