Începe Postul Mare 2007
18.02.2007, Iaşi (Catholica) - Cu Vecernia din această seară, în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Greco-Catolică începe Postul Mare. Radio Trinitas a stat de vorbă cu doi preoţi ortodocşi despre această perioadă liturgică specială, dedicată pregătirii trupeşti şi spirituale pentru marea sărbătoare a Învierii. Pr. lect. dr. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din Sibiu a declarat: „Postul Mare al aşteptării Învierii Domnului nostru Isus Cristos poartă cu sine semnificaţia unui drum al virtuţilor, al unei căi pe care odată parcursă ne redescoperim pe noi după spusa Sf. Efrem Sirul, care zice că nu este important să vezi îngerii sau să vezi vedenii despre Dumnezeu, ci să te vezi pe tine însuţi. Cu atât mai mult devine important, într-o lume care nu mai pune valoarea pe oameni, ci doar pe realizările lor exterioare, să descoperi că în tine trebuie să construieşti cu adevărat valorile şi pe acestea trebuie să i le aduci în dar lui Dumnezeu. Duminicile Postului Mare nu sunt altceva decât aşezări la umbra binecuvântată a luminii Învierii şi pentru a recăpăta într-un fel sau altul dimensiunea căutării lui Cristos. A-l căuta pe Cristos este de fapt mesajul Postului Mare, a-l căuta şi a-l afla pe Cristos, pentru că nu postim doar de dragul de a posti, ci postim de dragul de a ne împărtăşi cu Isus Cristos, de a trăi împreună cu El, de a gusta din viaţa în Cristos încă din vremea aceasta.”
Pr. lect. dr. Constantin Necula a adresat credincioşilor – prin intermediului aceluiaşi post ortodox de radio – câteva îndemnuri legate de perioada Postului Paştelui: „Căutaţi să aflaţi fundamentele cu adevărat constructive ale unei astfel de întâlniri în postire cu Cristos. Mult mai important va fi dacă în noaptea Învierii vă veţi atinge bucuroşi de întâlnirea cu lumina lui Cristos, de Trupul şi Sângele Său, de dragostea nefăţarnică faţă de aproapele şi de bucuroasa împlinire a celeilalte în tine, decât de orice altceva din cele ce ni se vor oferi de jur-împrejurul nostru. Copiii vor trebui să înveţe cuminţenia pe care o dă postul, bătrânii vor trebui să afle înţelepciunea pe care acesta o dăruieşte, iar maturii să încerce să se liniştească, să îşi pună într-un fel sau altul prag limitelor extrem de agitate ale vieţii pe care o trăiesc, pentru că Cristos se găseşte în cuminţenie, în înţelepciune şi în linişte. El este pacea de sus, El este mântuirea sufletelor noastre. Acest post al Paştelui este cel mai de preţ exerciţiu de reaşezare în normalitatea cu Cristos. Să nu credem niciodată că facem ceva excepţional trăindu-ne postul, să nu credem niciodată că suntem mai buni decât ceilalţi, să nu uitaţi nici o clipă că acel Dumnezeu care a spus în Evanghelie să nu curvim, este acelaşi Dumnezeu care ne-a spus şi să nu judecăm aproapele. Acelaşi Dumnezeu care ne-a spus să postim ne-a spus şi să păstrăm taina postului în inima noastră şi în bucuria inimii noastre. Boala poate fi vindecată prin El. Din acest punct de vedere, postul este un astfel de exerciţiu de comunicare cu aproapele, cu sine şi cu Dumnezeu.”
