Familia trebuie să fie definită fără echivoc în Constituţie (I)

21.02.2007, Bucureşti (Catholica) - Pentru prima dată după 1989, o iniţiativă legislativă cetăţenească pentru revizuirea Constituţiei e aproape să intre în dezbaterea Parlamentului. Scopul iniţiativei este amendarea art. 48 din Constituţia României, referitor la familie, în aşa fel încât acesta să prevadă în mod expres şi faptul că „În România poligamia este interzisă, iar căsătoria este permisă doar între un bărbat şi o femeie”. S-au strâns peste 500.000 de semnături, acum aşteptându-se dezbaterea propunerii în Parlament, în cazul aprobării urmând să fie supusă votului populaţiei printr-un referendum. Pe marginea acestui subiect, Bogdan I. Stanciu, de la Altermedia România, a solicitat un interviu lui Bogdan Mateciuc, reprezentantul pentru Bucureşti al Comitetului de Iniţiativă pentru Revizuirea Constituţiei (vezi www.protejarea-familiei.com). Reproducem interviul în două părţi.

– Cui aparţine iniţiativa acestei campanii?
– Iniţiativa aparţine unui grup restrâns de creştini, care consideră necesară această modificare constituţională pentru păstrarea statu-quo-ului căsătoriei şi familiei.

– Cum aţi strâns, practic, semnăturile?
– În fiecare judeţ a existat câte un coordonator care s-a ocupat de relaţionarea în toate mediile posibile. Bineînţeles, a fost contactat în primul rând mediul bisericesc – bisericile ortodoxe şi celelalte culte. Semnăturile s-au strâns din aproape în aproape, din om în om.

– În ce zone ale României a mers campania cel mai bine şi unde aţi întâmpinat dificultăţi?
– Campania a mers cel mai bine în Moldova, Crişana, Banat şi Muntenia. Aici implicarea bisericilor a fost considerabilă. Probleme au fost însă în Dobrogea şi în Ardeal.

– Cât de adâncă a fost implicarea în proiect a cultelor din România?
– La nivelul Bisericii Ortodoxe Române, sprijinul s-a manifestat de la nivel de arhiepiscopie şi episcopie în jos. Nu a fost posibilă implicarea de la cel mai înalt nivel – Patriarhie – pentru că aceasta necesita convocarea Sfântului Sinod. Au fost însă două arhiepiscopii care nu au vrut să se implice – Tomisul şi Clujul. În ceea ce priveşte implicarea cultelor protestante şi neoprotestante, toate au participat, cu excepţia adventiştilor, care au declarat că sunt pentru libertăţi şi toleranţă.

– Cum comentezi atitudinea celor care, deşi critică BOR pentru lipsa de implicare socială, consideră negativă implicarea ei într-un astfel de proiect cetăţenesc?
– Cred că aceste persoane nu pot fi în nici un caz mulţumite. Cred că problema lor de fond este însăşi prezenţa Bisericii Ortodoxe în societate.

– Evenimentul Zilei a publicat ieri un articol care aprecia colaborarea între credincioşii creştini de diferite culte, dar şi între Biserici, drept „un consens neobişnuit şi periculos, care „poate deschide calea unor modificări ulterioare ale Constituţiei, chiar împotriva democraţiei”. Cum comentezi?
– În articolul cu pricina se vorbeşte despre „un consens neobişnuit şi periculos” între Biserica Ortodoxă, cultele neoprotestante şi organizaţia Noua Dreaptă. În primul rând, în măsura în care toţi aceştia susţin nişte valori morale de sorginte creştină, era firesc să participe cu toţii la acest proiect. Nu este vorba de o alianţă, ci doar de o participare punctuală la un proiect de interes comun. Apoi, consider că este un lucru de admirat această colaborare în Biserica Ortodoxă şi cultele minoritare. Este evident că împărtăşim anumite precepte morale. În acelaşi timp, mulţi nu înţeleg că atunci şi Biserica Ortodoxă, şi Biserica Baptistă, de pildă, nu sunt doar nişte instituţii; ele sunt o sumă de credincioşi, cetăţeni ai acestei ţări, care au şi îşi exprimă dorinţe de natură socială şi politică.

– Nu este un lucru obişnuit ca barierele confesionale să fie ridicate, credincioşii fiind reticenţi la astfel de colaborări. Ce le-ai spus ortodocşilor care au obiectat că această campanie are nuanţe prozelitiste şi că sunt consideraţi „terra misionis” de către neo-protestanţi?
– Aşa cum am spus mai sus, cred că putem colabora în plan social la anumite proiecte de interes comun, fără ca aceasta să implice renunţarea la învăţătura de credinţă specifică. Creştinilor ortodocşi le-am spus că nu este vorba decât de o semnătură pe un formular, pentru un motiv bine întemeiat. Nu s-a ţinut evidenţa religiei celor care au semnat.