Privind la Cristos răstignit înţelegem iubirea lui Dumnezeu
25.02.2007, Vatican (Catholica) - Acum o săptămână, începând cu Miercurea Cenuşii, catolicii de rit latin au intrat în Postul Mare. Astăzi, în Biserica Apuseană, ca şi în cea Răsăriteană, a fost duminica I din Post. Papa Benedict al XVI-lea a recitat astăzi rugăciunea Angelus cu credincioşii din Piaţa San Pietro, înainte rostind un scurt discurs. Îl prezentăm în continuare, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Anul acesta Mesajul pentru Postul Mare are ca punct de plecare un verset al Evangheliei după Ioan, care la rândul său preia o profeţie mesianică a lui Zaharia: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns” (Ioan 19,37). Ucenicul iubit, prezent împreună cu Maria, Mama lui Isus, şi alte femei pe Calvar, a fost martor ocular al loviturii cu suliţa care a străpuns coasta lui Cristos, făcând să iasă din ea sânge şi apă (cf. Ioan 19,31-34). Acel gest săvârşit de un soldat roman anonim, destinat să se piardă în uitare, a rămas imprimat în ochii şi în inima apostolului care l-a relatat în Evanghelia sa. Câte convertiri s-au petrecut de-a lungul secolelor tocmai datorită elocventului mesaj de iubire pe care îl primeşte acela care îşi îndreaptă privirea spre Isus răstignit!
Să intrăm, deci, în timpul Postului Mare cu `privirea` aţintită asupra coastei străpunse a lui Isus. În Scrisoarea enciclică Deus Caritas Est (cf. nr. 12) am dorit să subliniez că, numai îndreptând privirea spre Isus mort pe cruce pentru noi, poate fi cunoscut şi contemplat acest adevăr fundamental: „Dumnezeu este iubire” (1Ioan 4,8.16). „Pornind de la această privire – am scris -, creştinul găseşte drumul pentru a trăi şi pentru a iubi” (Deus Caritas Est, 12). Contemplându-l cu ochii credinţei pe Cel Răstignit, putem înţelege în profunzime ce este păcatul, cât de tragică este gravitatea sa şi, în acelaşi timp, cât de nemărginită este puterea iertării şi a milostivirii Domnului. În timpul acestor zile ale Postului Mare să nu ne îndepărtăm inima de la acest mister de profundă umanitate şi de înaltă spiritualitate. Privindu-l pe Cristos, să ne simţim în acelaşi timp priviţi de El. Acela pe care noi înşine l-am străpuns prin păcatele noastre nu oboseşte să reverse asupra lumii un torent nesecat de iubire îndurătoare. Fie ca omenirea să poată înţelege că numai din acest izvor se poate lua energia spirituală indispensabilă pentru a construi acea pace şi acea fericire pe care fiecare fiinţă umană o caută fără încetare.
Să îi cerem Fecioarei Maria, al cărei suflet a fost străpuns lângă crucea Fiului, să ne dobândească darul unei credinţe tari. Călăuzindu-ne pe drumul Postului Mare, să ne ajute să lăsăm tot ceea ce ne distrage atenţia de la ascultarea lui Cristos şi de la cuvântul Său de mântuire. Ei îi încredinţez, în mod special, săptămâna de Exerciţii spirituale, care va începe astăzi după-amiază, aici în Vatican, şi la care voi lua parte împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană. Dragi fraţi şi surori, vă cer să ne însoţiţi cu rugăciunea voastră, la care voi răspunde în reculegerea acestor zile, invocând puterea divină peste fiecare dintre voi, peste familiile şi comunităţile voastre.
