Acţiunea Catolică şi reevanghelizarea societăţii secularizate

26.02.2007, Lugoj (Catholica) - La începutul lunii februarie a acestui an, mai exact între 5 şi 8 februarie, a avut loc la Roma Conferinţa Naţională a Asistenţilor Spirituali ai Acţiunii Catolice din Italia, eveniment desfăşurat sub genericul: „Noi vă vestim vouă. Transmiterea credinţei către noile generaţii”. La invitaţia Mons. Francesco Lambiasi, asistent ecleziastic general al Acţiunii Catolice, au fost prezenţi din România pr. Felix Roca, asistent spiritual general al ACRO, şi pr. drd. Coriolan C. Mureşan, asistent spiritual naţional al AGRU. Revista electronică Lumea Catholica a publicat în ultimul număr un interviu cu cu pr. Coriolan, care, printre multele funcţii este şi vicar judecătoresc al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj. Redăm în continuare prima întrebare.

– Părinte Coriolan, evenimentul la care aţi luat parte a abordat, după cum ne spune titlul lui, problema transmiterii credinţei către noile generaţii. Este o temă care se aseamănă cu cea a Întâlnirii Mondiale a Familiilor de anul trecut. Care au fost principalele idei desprinse din evenimentul din Italia, dar mai ales cum se poate face această transmitere aici, în România?

– A fost o mare bucurie pentru mine să particip la Roma la această Conferinţă a Asistenţilor Spirituali ai Acţiunii Catolice italiene, Acţiune Catolică ce este un model atât pentru AGRU cât şi pentru ACRO. Împreună cu părintele Felix Roca am putut nu numai să ascultăm expuneri despre situaţia pastoralei laicilor în societatea post-modernă dar şi să participăm la lucrările pe grupuri în care s-a încercat o discuţie nu numai despre itinerarul formativ propus ACI, dar mai ales despre posibilităţile practice de impulsionare a misionarismului laic prin intermediul Acţiunii Catolice. Câteva idei importante referitoare la situaţia actuală în special din Italia dar şi din restul Europei ar fi: relativismul religios în faţa unei societăţi multiculturale şi cu un pluralism religios, implicarea câteodată prea puţină a unor laici în viaţa Bisericii, misionarism laic într-o societate ostilă adeseori valorilor creştine, problema individualismului contrară concepţiei creştine, sprijinul pe care Acţiunea Catolică şi Biserica trebuie să-l dea societăţii pentru o viziune asupra vieţii, Acţiunea Catolică nu este un loc unde se stă şi o comunitate în mişcare, importanţa formării de educatori şi animatori ţinând cont de situaţia de confuzie din societate, o privire spre tineri cu ochii credinţei, căutarea pe care o au tinerii pentru a avea modele, dificultatea des întâlnită a comunicării în grupurile formative, necesitatea de a educa spre iubire şi spre o viziune politică creştină, importanţa „laboratoarelor formative” şi a itinerarului formativ diferenţiat pentru copii, tineri şi adulţi, redescoperirea centralităţii rugăciunii în viaţa familiei şi a fiecărui creştin.

În România, Acţiunea Catolică este o Federaţie de asociaţii laicale greco-catolice şi romano-catolice şi este la început de drum, Statutul definitiv urmând a fi propus CER în luna mai. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm experienţa asociaţiilor de tip Acţiune Catolică din România interbelică, asociaţii reînfiinţate după căderea comunismului. Dificultăţile majore ale organizării Acţiunii Catolice în ţara noastră sunt multiple: catolicismul de ambele rituri reprezintă o minoritate confesională în România, laicii nu sunt obişnuiţi să se implice întotdeauna foarte mult în misionarism, documentele Conciliului Vatican II sunt rareori cunoscute de laici, uneori şi la nivel de parohie nu se încurajează destul activitatea asociaţiilor laicale, în special generaţiile de vârstă mijlocie nu sunt foarte practicante, tinerii trăiesc adeseori experienţa familiilor mixte şi confuzia de valori din societate, adeseori comunităţile parohiale sunt mici şi îmbătrânite, unii credincioşi se întreabă care ar fi rostul apartenenţei la Acţiunea Catolică, există puţini Asistenţi Spirituali numiţi pentru asociaţiile laicale, nu există multe subsidii sau materiale formative, sunt prea puţini educatorii şi animatorii pentru cele trei sectoare de vârstă, unii au rezerve faţă de misionarismul laic, confundându-l cu „prozelitismul”.

În faţa acestei situaţii deloc uşoare, Acţiunea Catolică din România, prin asociaţiile membre, încearcă să pornească de la realităţile din fiecare regiune, să sensibilizeze clerul în privinţa activităţii acestor asociaţii, să facă cursuri de formare pentru animatori şi educatori, să viziteze parohiile pentru a sensibiliza laicii de misiunea lor în Biserică, să editeze materiale formative, să organizeze întâlniri în care laicii de ambele rituri să se cunoască şi să-şi împărtăşească experienţa, nelipsind proiecte de tip site-uri sau reviste. Dacă încă ACRO este la început, asociaţiile membre sunt deja prezente în teritoriu şi în unele zone sunt foarte active. În Moldova, Acţiunea Catolică din Dieceza de Iaşi are deja câteva mii de membrii şi este foarte dinamică, adresându-se celor trei sectoare de vârstă. AGRU este într-un proces de reorganizare la nivel naţional, organizând momentan activităţi pentru laici în special în mediul urban. ASTRU este prezent în Eparhiile de Cluj-Gherla, Oradea, Alba-Iulia şi Făgăraş şi Lugoj, iar ATCM în Eparhia de Maramureş, încercând să creeze activităţi pentru tineret în toate protopopiatele precum şi la nivel eparhial. În sudul ţării tinerii greco-catolici sunt organizaţi în ASTRU iar cei romano-catolici sunt coordonaţi de Centrul pentru Tineret al Arhidiecezei de Bucureşti. În celelalte dieceze există centre diecezane pentru tineret sau organizaţii pentru tinerii catolici, chiar dacă încă nu toate au dorit să intre în ACRO.