Papa a întâlnit vineri 600 de preoţi
16.03.2007, Vatican (Catholica) - „Într-o lume precum cea de astăzi, în care nu puţini consideră că pot face abstracţie de Dumnezeu, preoţii trebuie să îi facă să redescopere în sacramentul pocăinţei iubirea milostivă a Domnului”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea primind vineri, 16 martie 2007, în Sala Clementină, circa 600 de preoţi participanţi la cursurile despre administrarea tainei spovezii (Forul Intern), organizate în aceste zile de Penitenţieria Apostolică – informează Radio Vatican. „Prin acţiunile şi cuvintele sacramentale, preoţii fac vizibilă în mod deosebit iubirea lui Dumnezeu, care s-a arătat din plin în Cristos. În administrarea sacramentului iertării şi reconcilierii, aminteşte Catehismul Bisericii Catolice, preotul acţionează ca semn şi instrument al iubirii milostive a lui Dumnezeu faţă de cel păcătos”.
Este un mister de iubire ceea ce se întâmplă în Sacramentul Pocăinţei, a afirmat Sfântul Părinte, este acea iubire de care toţi au nevoie, care se manifestă şi în misterul Crucii, dar care conduce la adevărata pace cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu aproapele. „Numai din acest izvor spiritual este posibil să scoatem acea energie interioară indispensabilă pentru a învinge răul şi păcatul în lupta fără răgaz care marchează pelerinajul nostru pământesc către patria cerească”. Lumea contemporană, a observat Papa, continuă să prezinte atâtea contradicţii, mulţi par condamnaţi să înfrunte situaţii dramatice de vid existenţial, la care se adaugă violenţa şi singurătatea care lasă urme în sufletul omului: „Vedem o umanitate care ar vrea să fie autosuficientă, unde nu puţini consideră că aproape ar face abstracţie de Dumnezeu ca să poată trăi bine… astăzi pare să se fi pierdut `simţul păcatului`, dar a crescut în schimb `complexul de culpă`.”
Eliberarea inimii de acest jug al morţii o poate face numai Cel care murind a învins pentru totdeauna puterea răului prin atotputernicia iubirii divine. „Preotul, în sacramentul mărturisirii, este instrumentul acestei iubiri milostive a lui Dumnezeu, pe care o invocă în formula dezlegării păcatelor”. Îndatorirea preotului şi a confesorului este în principal aceea de a-l conduce pe fiecare să simtă experienţa iubirii lui Cristos, să facă să transpară, din cuvinte şi din modul în care îl întâmpină pe penitent, iubirea milostivă a lui Dumnezeu, să-l primească pe penitentul căit, să-l ajute să se ridice din păcat, să-l încurajeze să se schimbe fără să mai facă pact cu forţele răului ci păşind de fiecare dată din nou pe drumul către desăvârşirea evanghelică: „Toate acestea comportă ca preotul angajat în sacramentul pocăinţei să fie însufleţit el însuşi de o tensiune constantă spre sfinţenie. Pentru a duce la îndeplinire această misiune importantă, unit lăuntric cu Domnul, preotul să rămână fidel faţă de Magisteriul Bisericii în ce priveşte doctrina morală, conştient că legea binelui şi a răului nu este determinată de situaţii ci de Dumnezeu”.
