Sf. Iosif: un „da” cu fapta
19.03.2007, Roma (Catholica) - Astăzi în Biserica Catolică de rit latin a fost sărbătorit Sf. Iosif. Redacţia română a Radio Vatican a publicat un interviu cu pr. Taricisio Stramare, biblist din congregaţia „Oblaţii Sf. Iosif”. Părintele a explică că spiritualitatea Sf. Iosif „este cea a ascultării de voinţa lui Dumnezeu. Cu fiecare persoană Dumnezeu are cu siguranţă un plan, un proiect de viaţă: Dumnezeu cheamă – astăzi se vorbeşte mult despre vocaţie – şi Iosif a fost chemat să fie tatăl lui Isus. Spiritualitatea lui, care corespunde chemării, este aşadar spiritualitatea ascultării. Sfântul Iosif este în întregime un `da` pronunţat nu atât cu buzele, cât mai mult cu fapta. Documentul Papei Ioan Paul al II-lea despre Sf. Iosif, Redemptoris Custos`, începe chiar prin a spune că Iosif, chemat să fie tatăl lui Isus, a făcut ceea ce i-a poruncit Cel Preaînalt. Pe de o parte, aşadar, avem chemarea la această mare misiune şi, pe de alta, răspunsul de ascultare, împlinind ceea ce Dumnezeu vrea.”
Întrebat de ce în iconografia tradiţională, Sf. Iosif este reprezentat cu semnele unei vârste înaintate, pr. Stramare a răspuns: „Motivul provine din scrierile apocrife care neînţelegând bine cum era cu putinţă fecioria la o persoană, s-au gândit că trebuia să fie imposibil. Au inventat, astfel, un personaj de o sută de ani, pe care să îl pună alături de o tânără de 15 ani… Un lucru, efectiv ridicol, din moment ce scopul căsătoriei în acest caz era acela de a acoperi paternitatea lui Isus, pentru a lăsa de înţeles că el era cu adevărat tatăl lui Isus şi mirele Mariei. Or, cu imaginea unui bătrân, au trădat – am spune – onoarea Sfintei Fecioare, care trebuia ocrotită şi apărată, precum şi cea a lui Isus. Au obţinut astfel efectul contrar.” La finalul interviului, pr. Stramare a vorbit despre rugăciunea la Sf. Iosif: „Ne putem ruga lui ştiind marea putere pe care o are înaintea Domnului, pe care l-a slujit toată viaţa: ca tată, sunt convins că Isus nu-i poate refuza nimic, cu atât mai mult cu cât Papa Pius al XI-lea vorbea despre `atotputernicia Sfântului Iosif`. Cum poate Maria, Mama lui Isus, să reguze ceva Sfântului Iosif şi cum ar putea Isus să refuze ceva celui care l-a slujit toată viaţa?”
Umanitatea Lui Hristos, se afla in centrul discursului, aceasta reprezinta de altfel fundamentul intregii iconografii crestine-umanitatea Lui Hristos Dumnezeu, icoana ne-devenind altceva decat un loc al unei prezente harice. Totusi sa nu uitam ca Iisus Hristos este Om adevarat si Dumnezeu adevarat, adica este Dumnezeu-Om, fara schimbare si fara amestecare, fara a impartire si fara despartire, « perfecta reuniune a divinului cu umanul in Hristos este legata de sfintirea si de proslavirea naturii omenesti, adica in primul rand a Maicii Lui Dumnezeu » . Cred totusi imaginea iconografica traditionala, icoana in care imaginea Sfantului Iosif este cea a unui intelept, nu tradeaza nicidecum « onoarea Sfintei Fecioare (Prea Sfintei Fecioare Maria), nici pe cea a lui Iisus (a Pruncului Iisus), aceasta pentru ca Fecioara Maria este centrul invizibil, al Bisericii Apostolice, ea sta cu trupul ei glorificat, de-a dreapta Lui Hristos in ceruri. Fecioara Maria nu a fost captiva coruptiei, (trupul sau a devenit complet spiritual si transfigurat), « in ea s-a realizat ideea Intelepciunii dumnezeiesti in creatia lumii; ea este Intelepciunea in lumea creata, ea este slava lumii. In ea Dumnezeu este deja totul in toti. »
Poate sa-mi spuna cineva care era varsta Sfantului Iosif cand s-a nascut Domnul Isus?
Va multumesc anticipat, Carmen