Vocaţia în slujba Bisericii comuniune
23.04.2007, Vatican (Catholica) - Astăzi a fost dat publicităţii mesajul papal pentru cea de-a XLIV-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, care poartă data de 10 februarie a.c. Din mesajul, apărut tradus pe Ercis.ro, preluăm câteva fragmente. „Ziua Mondială Anuală de Rugăciune pentru Vocaţii este o ocazie potrivită pentru a scoate în evidenţă importanţa vocaţiilor în viaţa şi în misiunea Bisericii şi a intensifica rugăciunea noastră pentru ca să crească în număr şi calitate”, subliniază Pontiful la începutul mesajului. „Pentru următoarea Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii (ce va fi celebrată la 29 aprilie a.c. – n.n.) aş vrea să propun atenţiei întregului popor al lui Dumnezeu următoarea temă, deosebit de actuală: vocaţia în slujba Bisericii comuniune.”
„Dumnezeu a ales mereu unele persoane pentru a colabora în manieră mai directă cu el la realizarea planului Său de mântuire”, scrie Pontiful în continuare, explificând: „În Vechiul Testament la început l-a chemat pe Abraham pentru a forma `un popor mare` şi apoi pe Moise pentru a-l elibera pe Israel din sclavia Egiptului. Apoi a desemnat alte personaje, în special profeţii, pentru a apăra şi a ţine vie alianţa cu poporul său. În Noul Testament, Isus, Mesia cel promis, a invitat pe fiecare dintre apostoli să fie cu El şi să împărtăşească misiunea Sa. La Cina de Taină, încredinţându-le misiunea de a perpetua memorialul morţii şi învierii sale până la întoarcerea sa glorioasă la sfârşitul timpurilor, a adresat Tatălui pentru ei această invocaţie din inimă: `Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei`. Misiunea Bisericii se întemeiază, prin urmare, pe o comuniune intimă şi fidelă cu Dumnezeu.”
„Pentru a promova vocaţiile este importantă o pastoraţie atentă la misterul Bisericii-comuniune, pentru că acela care trăieşte într-o comunitate eclezială unanimă, coresponsabilă, grijulie, învaţă cu siguranţă mai uşor să discearnă chemarea Domnului. Grija vocaţiilor cere de aceea o constantă `educare` la ascultarea glasului lui Dumnezeu. […] Conform poruncii explicite a Domnului, noi trebuie să implorăm darul vocaţiilor în primul rând rugându-l neobosit şi împreună pe `stăpânul secerişului`.” Pontiful a vorbit apoi despre Euharistie, „izvor şi culme a vieţii Bisericii. Cel care se pune în slujba Evangheliei, dacă trăieşte din Euharistie, înaintează în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele şi contribuie astfel la construirea Bisericii ca şi comuniune. Am putea afirma că `iubirea euharistică` motivează şi întemeiază activitatea vocaţională a întregii Biserici, pentru că, aşa cum am scris în enciclica Deus caritas est, vocaţiile la preoţie şi la celelalte slujiri şi servicii înfloresc în cadrul poporului lui Dumnezeu acolo unde există oameni în care Cristos transpare prin intermediul cuvântului său, în sacramente şi în special în Euharistie.”
La final Sfântul Părinte a cerut mijlocirea Fecioarei Maria pentru ca „în acest timp al nostru să crească numărul persoanelor consacrate, care să meargă împotriva curentului, trăind sfaturile evanghelice de sărăcie, castitate şi ascultare, şi să-l mărturisească în mod profetic pe Cristos şi mesajul său eliberator de mântuire. Iubiţi fraţi şi surori pe care Domnul vă cheamă la vocaţii speciale în Biserică, aş vrea să vă încredinţez în mod special Mariei, pentru ca ea, care mai mult decât toţi a înţeles sensul cuvintelor lui Isus: `Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc`, să vă înveţe să-l ascultaţi pe Fiul său divin. Să ajute să spuneţi cu viaţa: `Iată-mă, Dumnezeule, eu vin să fac voinţa ta`. Cu aceste auspicii vă asigur pe fiecare de o amintire specială în rugăciune şi vă binecuvântez din inimă pe toţi.”
