Cristos este izvorul iubirii
09.06.2007, Vatican (Catholica) - Lucrarea caritativă a Bisericii, atât a indivizilor cât şi a organizaţiilor, trebuie întotdeauna să îşi găsească punctul de referinţă în Cristos, „izvorul iubirii”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea într-un discurs adresat vineri, 8 iunie 2007, reprezentanţilor Caritas Internationalis, care se întâlnesc în Vatican în această săptămână pentru Adunarea lor Generală. Sfântul Părinte a spus: „Caritatea trebuie să fie înţeleasă în lumina lui Dumnezeu care este iubire: Dumnezeu care a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe unicul său Fiu. În acest fel putem să vedem că iubirea îşi găseşte cea mai mare împlinire în dăruirea de sine”.
„Acest lucru Caritas Internationalis caută să îl realizeze în lume. Centrul Caritas este iubirea jertfelnică a lui Cristos, şi fiecare formă de caritate individuală şi organizată în Biserică trebuie întotdeauna să îşi găsească punctul de referinţă în El, izvorul carităţii”. Papa Benedict al XVI-lea a spus că această viziune teologică se transpune în implicaţii practice pentru munca organizaţiilor de caritate. Pontiful a subliniat două dintre ele: „Prima este aceea că fiecare act de caritate trebuie să fie inspirat de o experienţă personală de credinţă, conducând la descoperirea faptului că Dumnezeu este Iubire”. „Caritatea creştină depăşeşte capacitatea noastră naturală de a iubi: este o virtute teologică”.
„Ea provoacă astfel pe cel care dă să îşi situeze asistenţa umanitară în contextul unei mărturii personale de credinţă, ce devine în acest fel parte a darului oferit săracilor. Doar atunci când activitatea caritabilă ia forma dăruirii de sine asemenea lui Cristos ea devine un gest cu adevărat demn de persoana umană creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Papa a mai atras atenţia asupra unei a doua implicaţii: „Iubirea lui Dumnezeu este oferită tuturor, şi astfel acţiunea caritativă a Bisericii este de asemenea universală ca extindere, şi trebuie aşadar să includă un angajament faţă de dreptatea socială”. Totuşi, a clarificat Sfântul Părinte, „schimbarea structurilor nedrepte nu este în sine suficientă pentru a garanta fericirea persoanei umane”.
„Mai mult, […] sarcina politică `nu este de competenţa imediată a Bisericii`”, a spus Papa. „Mai degrabă, misiunea ei este de a promova dezvoltarea integrală a persoanei umane. De aceea, marile provocări cu care se confruntă lumea în timpurile actuale, cum ar fi globalizarea, abuzurile privind drepturile omului, structurile sociale nedrepte, nu pot fi înfruntate şi depăşite dacă atenţia nu se concentrează asupra celor mai profunde nevoie ale persoanei umane: promovarea demnităţii umane, a bunăstării şi, în ultimă instanţă, a mântuirii veşnice”.
