Papa explică normele privind Misalul din 1962
09.07.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a făcut o mişcare pentru a întări unitatea în cadrul Bisericii cu noile norme care permit o mai largă celebrare a Misalului Roman promulgat de Papa Ioan al XXIII-lea în 1962. Într-o scrisoare explicativă care însoţeşte motu proprio „Summorum Pontificum”, publicat sâmbătă, 7 iulie 2007, de Vatican, adresată Episcopilor lumii, Sfântul Părinte spune că decizia sa a fost motivată de dorinţa de a face „o reconciliere interioară în inima Bisericii”. Privind înapoi la istoria diviziunilor în Biserică rezultând din restricţiile asupra Misalului Roman în limba latină din 1962, Pontiful spune: „Există impresia că omisiunile făcute de Biserică au partea lor de vină pentru accentuarea acestor diviziuni”.
„Această privire asupra trecutului ne impune astăzi o obligaţie: să facem orice efort pentru a le permite tuturor celor care doresc cu adevărat unitatea să rămână în acea unitate sau să o redobândească”. Citând din Scrisoarea a doua către Corinteni, Pontiful le cere Episcopilor să îşi lărgească inimile: „Să ne deschidem generos inimile şi să facem loc pentru tot ceea ce credinţa permite”. „Nu există vreo contradicţie între cele două ediţii ale Misalului Roman”, adaugă el. „În istoria liturgiei există creştere şi progres, şi nu ruptură”. Adresându-se temerilor oponenţilor documentului, Sfântul Părinte arată că normele nu micşorează autoritatea Conciliului Vatican II, şi nici nu pun la îndoială reforma liturgică la care a chemat Conciliul. De fapt, arată el, Misalul din 1962 „nu a fost niciodată abrogat juridic şi, în consecinţă, în principiu a fost întotdeauna permis”.
Pontiful explică: „În momentul introducerii noului Misal, nu părea necesar să se dea norme specifice pentru posibila folosire a Misalului anterior. Probabil se credea că ar fi o problemă legată de câteva cazuri individuale care ar fi urmat să fie rezolvate, caz după caz, la nivel local”. Papa Benedict al XVI-lea adaugă că „a devenit curând evident faptul că un număr mare de oameni au rămas puternic ataşaţi de această practică a ritului roman, care le-a fost familiară din copilărie”. Referindu-se la Societatea Sf. Pius al X-lea, fondată de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre, Papa arată că „fidelitatea faţă de vechiul Misal a devenit un semn exterior al identităţii; raţiunile rupturii care a apărut, însă, s-au aflat la un nivel mai profund”.
Papa Benedict al XVI-lea recunoaşte în scrisoarea sa explicativă că alţii, „care au acceptat în mod clar caracterul obligatoriu al Conciliului Vatican II, şi au fost fideli Papei şi Episcopilor, doresc cu toate acestea şi ei să redobândească forma sacrei liturgii care le-a fost dragă”. El adaugă: „Acest lucru s-a întâmplat mai ales pentru că în multe locuri celebrările nu au fost fidele prescripţiilor noului Misal, ci acesta a fost înţeles ca autorizând sau chiar cerând creativitate, care a condus frecvent la deformări ale liturgiei greu de suportat”.
Pe un ton personal, Papa Benedict al XVI-lea le scrie Episcopilor: „Vorbesc din experienţă, deoarece şi eu am trăit în acea perioadă cu toate speranţele şi confuziile ei. Şi am văzut cum deformările arbitrare ale liturgiei au provocat durere profundă indivizilor total înrădăcinaţi în credinţa Bisericii”. Adresându-se unei a doua temeri că folosirea mai largă a Misalului din 1962 „ar conduce la dezordine sau chiar diviziuni în sânul comunităţilor parohiale”, Papa a spus: „această teamă mi se pare de asemenea destul de nefondată”. El a arătat că „cele două forme de practicare a ritului roman pot să se îmbogăţească reciproc”, şi a cerut ca Episcopii să exercite „caritate şi prudenţă pastorală” în eforturile de a-i uni pe credincioşi.
Înainte de a încheia, Papa Benedict al XVI-lea îi asigură pe Episcopi că „aceste noi norme nu slăbesc în nici un fel autoritatea şi responsabilitatea voastră, nici în ceea ce priveşte liturgia şi nici grija pastorală pentru credincioşii voştri”. El îi asigură pe prelaţi: „Nimic nu este luat, aşadar, din autoritatea Episcopului, al cărui rol rămâne acela de a veghea ca totul să se facă în pace şi seninătate”. „Dacă vor apărea probleme pe care preotul paroh nu le va putea rezolva”, adaugă Papa, „ordinariul local va putea întotdeauna să intervină, în deplină armonie însă cu tot ceea ce s-a stabilit prin noile norme”. Sfântul Părinte îi invită pe Episcopi să revizuiască normele în trei ani: „Dacă ies la lumină dificultăţi cu adevărat grave, pot fi căutate căi pentru a le remedia”.
