Bunurile materiale: un bine, dar nu absolut
05.08.2007, Castel Gandolfo (Catholica) - Curtea interioară a reşedinţei pontificale de la Castel Gandolfo i-a găzduit din nou astăzi pe numeroşii credincioşi veniţi pentru rugăciunea Angelus Domini de la miezul zilei. Sfântul Părinte a ţinut un scurt discurs înaintea rugăciunii, tradus de redacţia română a Radio Vatican. Iată textul alocuţiunii.
Dragi fraţi şi surori,
În duminica de astăzi, a XVIII-lea din Timpul ordinar, cuvântul lui Dumnezeu ne stimulează să reflectăm despre modul cum trebuie să fie raportul nostru cu bunurile materiale. Bogăţia, deşi fiind în sine un bine, nu trebuie considerată un bine absolut. Mai presus de toate ea nu asigură mântuirea, din contra, ar putea chiar să o compromită în mod serios. Tocmai din cauza acestui risc Isus, în pericopa evanghelică de azi, îi pune în gardă pe ucenicii săi. Este înţelepciune şi virtute a nu îşi ataşa inima de bunurile acestei lumi, deoarece totul trece, totul se poate sfârşi dintr-odată. Comoara adevărată pe care trebuie să o căutăm fără oprire pentru noi creştinii stă în „lucrurile de sus, unde Cristos şade de-a dreapta Tatălui”. Ne aminteşte aceasta astăzi Sfântul Paul în Scrisoarea către Coloseni, adăugând că viaţa noastră „este ascunsă de acum cu Cristos în Dumnezeu” (cfr 3,1-3).
La îndreptarea privirii spre „cele de sus”, spre Cer, ne invită solemnitatea Schimbării la Faţă a Domnului, pe care o vom celebra mâine. În relatarea evanghelică a Schimbării la Faţă pe munte ne este dat un semn prevestitor ce ne permite să aruncăm o privire de scurtă durată în împărăţia sfinţilor unde şi noi, la terminarea existenţei noastre pământeşti, vom putea participa la slava lui Cristos, care va fi completă, totală şi definitivă. Atunci tot universul va fi transfigurat şi se va împlini, în sfârşit, planul divin al mântuirii. Ziua solemnităţii Schimbării la Faţă rămâne legată de amintirea veneratului meu predecesor, Servitorul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, care tocmai aici, la Castel Gandolfo, în 1978 şi încheiat misiunea şi a fost chemat să intre în casa Tatălui ceresc. Amintirea sa să ne fie de invitaţie la a privi spre Înalt şi la a sluji cu fidelitate Domnului şi Bisericii, aşa cum el a făcut în ani nu uşori ai secolului trecut.
Să ne dobândească acest har Fecioara Maria pe care astăzi o amintim în mod special, celebrând comemorarea liturgică a Sfinţirii Bazilicii Sfânta Maria cea Mare. Aşa cum e ştiut, aceasta este prima Bazilică din Occident construită în cinstea Mariei şi reconstruită în anul 432 de Papa Sixt al III-lea pentru a celebra divina maternitate a Fecioarei, dogmă ce fusese proclamată solemn în Conciliul ecumenic din Efes cu un an mai înainte. Fecioara care, mai mult decât orice altă creatură, a participat la misterul lui Cristos, să ne susţină în drumul nostru de credinţă pentru ca, aşa cum liturgia invită să ne rugăm în această zi, „lucrând cu forţele noastre pentru a supune pământul să nu ne lăsăm stăpâniţi de pofta de avere şi de egoism, ci să căutăm întotdeauna ceea ce valorează înaintea lui Dumnezeu”.
