Proclamarea milostivii divine: o urgenţă
16.09.2007, Castel Gandolfo (Catholica) - Rugăciunea Angelus de la miezul zilei a avut loc astăzi din nou la Castel Gandolfo, reşedinţa papală de vară, în prezenţa numeroşilor pelerini. Sfântul Părinte a ţinut un scurt discurs înaintea rugăciunii, tradus de redacţia română a Radio Vatican. Redăm în continuare textul alocuţiunii.
Dragi fraţi şi surori!
Astăzi, liturgia ne propune pentru meditaţie capitolul 15 din Evanghelia lui Luca, una din paginile cele mai intense şi emoţionante din toată Sfânta Scriptură. Este frumos să ne gândim că în lumea întreagă, oriunde comunitatea creştină se adună pentru a celebra Euharistia duminicală, răsună în această zi această Veste Bună de adevăr şi de mântuire: Dumnezeu este iubire milostivă. Evanghelistul Luca au reunit în acest capitol trei parabole despre milostivirea divină: cele două mai scurte, pe care le are în comun cu Matei şi Marcu, sunt cele ale oii rătăcite şi monedei pierdute; a treia, lungă, articulată şi proprie doar lui, este celebra parabolă a tatălui milostiv, numită să a „fiului risipitor”. În această pagină evanghelică pare că aproape auzim vocea lui Isus, care ne dezvăluie chipul Tatălui Său şi Tatăl nostru. În fond, de aceea El a venit în lume: pentru a ne vorbi despre Tatăl; pentru a ni-l face cunoscut nouă, fii rătăciţi, şi a suscita în inimile noastre bucuria de a-i aparţine, speranţa de a fi iertaţi şi restituindu-ne deplina demnitate, dorinţa de a locui pentru totdeauna în casa Sa care este şi casa noastră.
Cele trei parabole ale milostivirii Isus le-a povestit deoarece fariseii şi cărturarii vorbeau rău despre El, văzând că lasă ca păcătoşii să se apropie de El şi de-a dreptul lua masa împreună cu ei (cfr Luca 15,1-3). Atunci El le-a explicat, cu limbajul său tipic, că Dumnezeu nu vrea ca să se piardă nici chiar unul singur dintre fiii săi şi că sufletul Său este copleşit de bucurie când un păcătos se converteşte. Adevărata religie consistă deci în a intra în sintonie cu această Inimă „bogată în milostivire”, care ne cere să-i iubim pe toţi, chiar şi pe cei de departe şi pe duşmani, imitând pe Tatăl ceresc care respectă libertatea fiecăruia şi îi atrage pe toţi la sine prin forţa invincibilă a fidelităţii Sale. Acesta este drumul pe care Isus îl arată tuturor celor care vor să fie ucenicii săi: „Nu judecaţi… nu condamnaţi… iertaţi şi vi se va ierta; daţi şi vi se va da… Fiţi milostivi aşa cum Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6,36-38). În aceste cuvinte găsim indicaţii foarte concrete pentru comportamentul nostru zilnic de credincioşi.
În vremea noastră, umanitatea are nevoie ca milostivirea lui Dumnezeu să fie proclamată şi mărturisită cu vigoare. A intuit această urgenţă pastorală, în mod profetic, iubitul Papă Ioan Paul al II-lea care a fost un mare apostol al divinei Milostiviri. Tatălui milostiv i-a dedicat a doua sa Enciclică şi de-a lungul întregului său pontificat s-a făcut misionar al iubirii lui Dumnezeu pentru toate neamurile. După tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001, care au întunecat zorii celui de-al treilea mileniu, el a invitat creştinii şi oamenii de bună voinţă la a crede că Milostivirea lui Dumnezeu este mai tare decât orice rău, şi că numai în Crucea lui Cristos se află mântuirea lumii. Fecioara Maria, Maica Milei pe care ieri (sâmbătă, 15 septembrie) am contemplat-o îndurerată la picioarele Crucii, să ne dobândească darul de a avea mereu încredere în iubirea lui Dumnezeu şi să ne ajute să fim milostivi ca Tatăl nostru care este ceruri.
