Mons. Kondrusiewicz lasă Rusia în urmă
21.09.2007, Moscova (Catholica) - După 16 ani cât a condus – la cererea Papei Ioan Paul al II-lea – Arhidieceza catolică cu sediul în Moscova, Arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz a primit o nouă misiune: de Arhiepiscop de Minsk, în Belarus. Mons. Kondrusiewicz a fost cel care, în 1991, a preluat conducerea credincioşilor catolici din Rusia post-dezmembrare, activitatea sa constând în principal din refacerea structurilor ecleziale ale Bisericii Catolice. Redacţia Radio Vatican a stat de vorbă astăzi cu fostul Arhiepiscop din Moscova, care a declarat despre schimbarea anunţată astăzi:
– Sunt dintotdeauna în slujba Bisericii, sunt asemeni unui soldat: când superiorul meu îmi spune să merg într-un loc sau altul, eu sunt mereu la dispoziţie. Forţa noastră este ascultarea: aşadar, merg la Minsk cu mare bucurie, ascultând de Sfântul Părinte şi în spirit de mare răspundere. Las Moscova, pentru că aceasta este voinţa lui Dumnezeu: voinţa Sfântului Părinte, pentru mine, este voinţa lui Dumnezeu şi trebui să muncesc acolo unde El îmi spune să o fac.
– Ce anume lăsaţi Bisericii Catolice ruse, după 16 ani de păstorire?
– Las aici o mare parte a inimii mele, pentru că aici am început de la zero. A trebuit să reconstruiesc structurile, să institui toate comisiile, să redobândim Catedrala, curia, institutul teologic, apoi, seminarul… Am dat tiparului – numai în Arhidieceza mea – mai mult de 600 de cărţi în limba rusă. Am promovat contactele cu autorităţile civile şi cu Biserica ortodoxă, cu celelalte Biserici şi comunităţi creştine precum şi cu religiile necreştine. Acum, las toate acestea, într-o condiţie de dinamism în raporturile noastre. Cred că succesorul meu va continua munca mea pentru mântuirea poporului lui Dumnezeu, pentru stabilirea de bune raporturi cu autorităţile civile, cu societatea rusă, cu Biserica ortodoxă rusă. Sunt şi numeroşi preoţi: am început cu puţini preoţi, doi sau trei, iar astăzi sunt mai mult de 130. Este în creştere numărul tinerilor, al copiilor, cateheza este bine dezvoltată, la fel şi iniţiativele de caritate… Pe scurt, bazele au fost deja puse, succesorul va trebui să continue această muncă.
– Cu ce gânduri mergeţi acum în Belarus?
– Cu spirit de speranţă, pentru că Belarusul îmi este cunoscut: am muncit acolo, acolo m-am născut, aşadar, pot spune că mă întorc în patrie. Cunosc mulţi preoţi, toţi Episcopii… Mă întorc în spirit de speranţă ca să continui munca depusă de Cardinalul Swiatek împreună cu ceilalţi Episcopi, să continui dezvoltarea Bisericii, să stabilesc raporturi bune cu Biserica Ortodoxă, cu societatea. Şi pentru ca să pot face toate acestea, am nevoie de rugăciunea tuturor.
