Din nou despre bunurile pământeşti
23.09.2007, Vatican (Catholica) - Numeroşi credincioşi, localnici castelani dar şi pelerini din diferite părţi ale lumii au participat duminică la rugăciunea Îngerul Domnului recitată la ora 12 împreună cu Papa Benedict în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo. Sfântul Părinte a revenit pentru acest moment de la Velletri, unde în cursul dimineţii a efectuat o scurtă vizită pastorală. Vă prezentăm în continuare alocuţiunea Papei în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori!
Dimineaţa aceasta am făcut o vizită Diecezei de Velletri căreia i-am fost Cardinal titular timp de mai mulţi ani. A fost o întâlnire familiară ce mi-a permis să retrăiesc momente din trecut bogate în experienţe spirituale şi pastorale. În cursul solemnei celebrări euharistice, comentând textele liturgice, am avut prilejul să mă opresc şi să reflectez asupra folosirii corecte a bunurilor materiale, o temă pe care în aceste duminici evanghelistul Luca a propus-o atenţiei noastre în diferite moduri. Povestind parabola unui administrator necinstit dar foarte abil, Cristos îi învaţă pe ucenicii Săi care este modul cel mai bun de a utiliza banii şi bogăţiile materiale, şi anume, a le împărţi cu cei săraci câştigându-şi astfel prietenia lor în vederea Împărăţiei cerurilor. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor necinstite – spune Isus – pentru ca atunci când nu le veţi mai avea aceşti prieteni să vă primească în lăcaşurile veşnice” (Luca 16,9). Banul nu e „necinstit” în sine, dar mai mult decât orice alt lucru poate închide omul într-un orb egoism. Este vorba deci de a face un fel de „convertire” a bunurilor economice: în loc de a le folosi doar pentru interesul propriu, trebuie, este necesar a ne gândi şi la nevoile celor săraci, imitându-l pe Cristos însuşi, care – scrie Sfântul Paul – „deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogăţim” (2Corinteni 8,9). Pare un paradox: Cristos nu ne-a îmbogăţit cu bogăţia Sa, ci cu sărăcia Sa, adică prin iubirea Sa care l-a făcut să se dăruiască total pentru noi.
Aici s-ar putea deschide un vast şi complex câmp de reflecţie asupra temei bogăţiei şi a sărăciei, chiar la scară mondială, în care se confruntă două logici economice: logica profitului şi cea a distribuţiei echitabile a bunurilor, care nu sunt în contradicţie un cu alta, cu condiţia ca raportul dintre ele să fie bine reglementat. Doctrina socială catolică a susţinut întotdeauna că distribuţia echitabilă a bunurilor este prioritară. Profitul este în mod natural legitim şi, în măsură justă, necesar dezvoltării economice. Papa Ioan Paul al II-lea scria astfel în enciclica „Centesimus annus”: „Economia modernă comportă aspecte pozitive, a căror rădăcină este libertatea persoanei, care se exprimă în domeniul economic ca în atâtea alte domenii” (n. 32). Totuşi, adăuga el, capitalismul nu trebuie considerat ca unicul model valid de organizare economică (cfr ibid. 35). Situaţia urgentă a foamei şi cea a ecologiei denunţă cu o evidenţă crescândă că logica profitului, dacă e predominantă, măreşte disproporţia dintre bogaţi şi săraci şi o exploatare dezastruoasă a planetei. În schimb, când predomină logica împărţirii cu alţii şi a solidarităţii, este posibilă corectarea direcţiei şi orientarea spre o dezvoltare echitabilă şi durabilă.
Maria Preasfântă care în cântarea Magnificat – Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul – proclamă: „Domnul a umplut cu bunuri pe cei flămânzi iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale” (Luca 1,53), să ajute creştinii să folosească bunurile pământeşti cu chibzuinţă evanghelică, adică cu generoasă solidaritate, şi să inspire guvernanţilor şi economiştilor strategii clarvăzătoare care să favorizeze progresul autentic al tuturor persoanelor.
