LC: Ravenna – un succes în dialogul catolico-ortodox
28.10.2007, Cluj (Catholica) - După 1990, la dialogul teologic internaţional dintre catolici şi ortodocşi a participat de la noi din ţară mai întâi PS Alexandru Mesian de Lugoj, iar începând de anul trecut PS Florentin Crihălmeanu de Cluj-Gherla. Viorica Sabo, de la Biroul de presă al Eparhiei clujene, a stat de vorbă cu PS Florentin despre cele întâmplate la Ravenna. Interviul a apărut în revista Lumea Catholica, în cele ce urmează fiind reluate doar două întrebări.
– Preasfinţite Florentin, aţi participat în perioada 8-14 octombrie a.c. la cea de-a X-a reuniune a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, desfăşurată la Ravenna, în Italia. Ce ne puteţi spune despre dialogul catolico-ortodox, care a fost tema discutată şi cum s-a ajuns la abordarea ei?
– Tema care a constituit principalul punct în dezbaterea Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă a fost „Consecinţele eclesiale şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniunea eclezială, conciliaritate şi autoritate în Biserică” – titlul este foarte complex, de aceea eu l-aş reduce la cele două aspecte şi anume, legătura între conciliaritate şi autoritate în Biserică la diferite nivele. De fapt, problema esenţială este aceea a conciliarităţii şi autorităţii la nivelul eparhiei, la nivelul zonal al mitropoliei, patriarhatului şi apoi la nivelul universal.
Conciliaritate înseamnă termenul koinonia – comuniune, care presupune într-adevăr o întâlnire, un dialog în care toate persoanele au un cuvânt de spus şi se încearcă să se ajungă la un consens. Autoritate – este un termen pe care îl regăsim în Biserică la toate nivelele încă din primul mileniu creştin şi care presupune o ascultare, o recunoaştere a unui primat. Încă de la Conciliile Ecumenice a existat recunoaşterea primatului petrin, a unei autorităţi care vine de dincolo de canoanele umane şi recunoaşterea acestui primat nu înseamnă în mod necesar o jurisdicţie teritorială, ci înseamnă tocmai a recunoaşte că dincolo de ceea ce oamenii decid, există o voinţă divină. Ca şi creştini, în primul rând suntem chemaţi să recunoaştem această autoritate divină.
Problema la nivelul Bisericilor este prin cine sau cum vorbeşte astăzi Petru, respectiv autoritatea pe care Mântuitorul a lăsat-o în Biserică. La acest nivel s-a lucrat pe baza unui document care a fost elaborat în 1990 la Mănăstirea „Sfântul Daniel” din Patriarhatul Moscovei. Documentul ar fi trebuit să fie discutat deja la Freising, dar problema care s-a considerat a fi mai urgentă a fost problema Bisericilor Catolice de rit oriental şi problema unirilor cu Biserica Romei. De aceea, următoarele întâlniri – Balamand, 1993, şi Baltimore, în anul 2000 – au abordat aceste teme. După o întrerupere de 5 ani, dialogul a continuat anul trecut la Belgrad, unde s-a început discutarea acestui document cu tema pe care am amintit-o, şi pentru că discuţiile au fost destul de intense, documentul nu a fost dezbătut integral în timpul care ne stătea la dispoziţie, ca urmare s-a continuat aici la Ravenna, cu partea, am putea, spune cea mai importantă, adică problema conciliarităţii, uniunii şi autorităţii la nivel patriarhal şi la nivel universal.
– Cum a decurs Întâlnirea de dialog de la Ravenna, care a fost atmosfera de lucru, cine a participat?
– Întâlnirea a avut loc cu găzduirea generoasă a Arhidiecezei de Ravenna – Cervia. Sesiunea a început în Bazilica San Apollinare in Classe în seara de 8 octombrie, cu celebrarea Vecerniei, prezidată de Arhiepiscopul de Ravenna, IPS Giuseppe Verucchi, şi cu o rugăciune din partea membrilor Comisiei Ortodoxe. În cuvântul său adresat celor prezenţi, Arhiepiscopul de Ravenna a spus: „Suntem fericiţi că sunteţi aici. Vă oferim rugăciunea a două comunităţi contemplative (de călugări şi călugăriţe), a călugărilor şi călugăriţelor, a preoţilor şi a comunităţilor parohiale. Pe durata lucrărilor dialogului în căutarea căilor care să ne conducă mai aproape de comuniunea deplină, nu vă vom tulbura, ci vă vom îmbrăţişa cu afecţiunea şi rugăciunea noastră.”
Comisia a fost primită în Sediul Prefecturii locale de către Prefect, Excelenţa Sa d-na Floriana de Sanctis, care şi-a exprimat speranţa ca „dorinţa pentru dialog, a înţelege şi a fi înţeles, ce caracterizează Comisia Mixtă, să devină un semn de urmat pentru fiecare dintre noi în zilele noastre”. Au fost prezenţi şi au luat cuvântul la această întâlnire primarul oraşului, preşedintele regiunii şi preşedintele provinciei, dimpreună cu numeroase alte autorităţi civile.
Sala întâlnirii se afla în complexul alăturat Bazilicii San Apollonare Nuovo, o sală foarte bine dotată. De o parte a mesei se afla Comisia Ortodoxă şi de cealaltă Comisia Catolică. La masa prezidenţială se aflau cei doi co-preşedinţi, Cardinalul Walter Kasper (Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor) şi Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamon (mare teolog ortodox care a scris mult despre Sfânta Liturghie şi Euharistie), fiecare co-preşedinte având şi un co-secretar: Comisia Ortodoxă a avut ca secretar pe Mitropolitul Gennadios de Sassima, care actualmente se află la Mănăstirea Balukli în Istanbul-Constantinopol, iar comisia noastră îl are ca şi co-secretar pe Mons. Eleuterio Fortino, din partea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor. Rolul lor a fost foarte important, pentru că ei sunt cei care au moderat întâlnirile prin alternanţă. Moderatorul este cel care poate întrerupe, poate da cuvântul, şi într-o discuţie la care participă 60 de persoane e important să se poată exprima fiecare. Practic moderatorii sunt cei care ratifică sau nu anumite decizii pentru a fi scrise în documentul final.
Un alt teolog de marcă al Comisiei Ortodoxe este Mitropolitul Kallistos Ware, convertit de la anglicani la ortodoxie. Din partea Patriarhiei Ortodoxe Române, comisia a fost formată din Episcopul Petroniu Sălăjeanul de la Oradea însoţit de Diaconul prof. dr. Ioan Ică jr. de la Sibiu. De partea cealaltă, în Comisia Catolică, desigur a fost Cardinalul Walter Kasper, Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei, de asemenea un foarte rafinat teolog, şi un bun cunoscător al teologiei orientale, Arhiepiscopul Mitropolit de Chieti-Vasto, Bruno Forte, precum şi Arhiepiscopul Mitropolit de Dijon, Roland Minnerath.
Metodologia acestei întâlniri a fost următoarea: s-a lucrat pe baza documentului de pornire amintit mai sus şi s-a recitit acest document număr de număr, şi la fiecare număr se făceau observaţii din partea celor prezenţi. În momentul în care se ajungea la o decizie, cei doi co-preşedinţi o dictau comisiei de redactare, formată din 6 persoane, câte 3 din ambele comisii, ei fiind cei care redactau re-formulările.
Alocuţiunile erau ţinute în 5 limbi cu traduceri simultane. Limba utilizată cel mai frecvent a fost engleza, limbă în care s-a redactat şi varianta finală a documentului. Trebuie ştiut că această întâlnire a avut ca şi rezultat elaborarea documentului final în limba engleză, un document care însă este sub embargo până în 15 noiembrie, adică nu poate fi dat publicităţii până în momentul în care el va fi acceptat de către Patriarhii Bisericilor Ortodoxe, respectiv de către Pontiful Roman. Documentul are 46 de puncte structurate pe 10 pagini şi putem spune că este rodul reflexiei unor teologi de marcă atât din Biserica Ortodoxă cât şi din Biserica Catolică.
A fost o întâlnire de la care personal am învăţat foarte multe. Într-o atmosferă de respect reciproc, într-o atmosferă de cordialitate în limitele permise de canoane, fiecare şi-a celebrat Liturghia la locul său, în biserica desemnată şi purtând în suflete şi în rugăciune această dorinţă a apropierii. Desigur, de la 1054 şi până în prezent timpul a trecut şi parcă distanţa a crescut, de aceea şi apropierea trebuie să se facă cu paşi mărunţi.
