LC: Marea şi neaşteptata ieşire
29.10.2007, Moscova (Catholica) - Între 8 şi 15 octombrie, la Ravenna, Italia, a avut loc cea de-a X-a adunare plenară a comisiei mixte de dialog teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Una dintre cele mai importante delegaţii, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse, a părăsit lucrările şi nu s-a mai întors. Ceilalţi teologi au continuat discuţiile, dar fără să mai poată fi auzit glasul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Ruse, al cărei număr de credincioşi îl depăşeşte pe cel al tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe combinate la un loc. Ultimul număr din revista electronică Lumea Catholica a publicat un interviu din Inside the Vatican cu şeful delegaţiei ruse, Episcopul Hilarion, urmat de alte reacţii ale aceluiaşi prelat.
Vă invităm să citiţi interviul online, reluând în continuare doar partea finală a materialului, de după interviu: Într-o mişcare neobişnuită şi incorectă, un serviciu al Bisericii Ortodoxe Ruse a făcut public documentul de la Ravenna care, în mod normal, este sub embargo până la 15 noiembrie. Astfel Biserica Rusă a început atacul pe puncte, problema cea mai mare fiind legată de unele afirmaţii din punctul 39. Iată-l în traducere în continuare. 39. Spre deosebire de Sinoadele diecezane sau regionale, un Conciliu ecumenic nu este o „instituţie” a cărei frecvenţă de convocare poate să fie stabilită prin canoane; mai degrabă este un „eveniment”, un kairos inspirat de Duhul Sfânt care călăuzeşte Biserica pentru a înfiinţa în ea instituţiile de care are nevoie şi care răspund naturii ei. Armonia dintre Biserică şi Concilii este atât de profundă încât chiar şi după ruperea dintre Răsărit şi Apus, care a făcut imposibilă desfăşurarea de Concilii ecumenice în sensul strict al cuvântului, ambele Biserici au continuat să ţină Concilii de fiecare dată când au apărut crize grave. Aceste Concilii i-au reunit pe Episcopii Bisericilor Locale în comuniune cu Scaunul Romei sau, deşi înţeleasă într-un mod diferit, cu Scaunul de Constantinopol. În Biserica Catolică, unele dintre aceste Concilii desfăşurate în Apus sunt considerate ca ecumenice. Această situaţie, care a obligat ambele părţi ale creştinătăţii să convoace Concilii proprii fiecăreia dintre ele, a favorizat dezacorduri ce au contribuit la o înstrăinare reciprocă. Trebuie căutate mijloacele care vor permite refacerea consensului ecumenic.
Episcopul Hilarion, în interviul dat la 23 noiembrie pentru Interfax, critica „paragraful 39 al documentului, care spune despre convocarea unui Conciliu Ecumenic în sensul strict al cuvântului că a devenit imposibilă după schisma dintre Răsărit şi Apus din secolul XI, dar ambele Biserici au continuat să convoace Concilii în situaţii de criză. Astfel de Concilii au avut loc cu participarea Episcopilor Bisericilor Locale în comuniune cu Scaunul Apostolic şi a Episcopilor Bisericilor Locale în comuniune – înţeleasă într-un sens diferit – cu Scaunul Constantinopolului. La întâlnirea din 2006 de la Belgrad a Comisiei mixte internaţionale am ridicat unele obiecţii pe această temă. Conform tradiţiei ortodoxe, comuniunea cu Scaunul Constantinopolului nu este considerată ca o condiţie necesară a unităţii în aceeaşi măsură în care este privită ca obligatorie `comuniunea cu Scaunul Romei` de către Bisericile din Apus. Modelul ecleziologic ortodox şi cel catolic sunt diferite, iar Patriarhul de Constantinopol nu a jucat niciodată acelaşi rol cu cel pe care îl joacă Episcopul Romei în Biserica Catolică. Unicul criteriu al colegialităţii în Biserica Ortodoxă a fost mereu comuniunea euharistică şi canonică dintre Bisericile Locale, şi nu doar comuniunea cu Scaunul de Constantinopol”.
De ce ar fi interesată Patriarhia de Constantinopol să i se recunoască un primat mai mult decât de onoare? Episcopul rus a răspuns: „Patriarhia de Constantinopol este foarte interesată să discute problema primatului Bisericii Universale, deoarece prin acest dialog ortodoxo-catolic speră să forţeze Bisericile Locale să interpreteze primatul într-un sens care i-ar putea extinde drepturile istorice. Până acum Bisericile Ortodoxe recunoşteau doar primatul de onoare al Patriarhiei de Constantinopol.” După care prelatul a afirmat răspicat: „Constantinopolul doreşte să ne impună forţat un model de organizare bisericească ce nu a existat niciodată în tradiţia ortodoxă şi care este mai apropiată de modelul centralizat din Biserica Catolică. În acest model, Patriarhul de Constantinopol ar avea rolul de `Papă al Răsăritului`.” În fine, întrebat dacă celelalte Biserici Ortodoxe vor accepta sau nu acest model, Episcopul a declarat: „Următoarea rundă de discuţii, din 2009, va arăta dacă Bisericile Ortodoxe acceptă modelul propus. Este clar însă că absenţa Patriarhiei Moscovei face mai uşoară misiunea dezvoltării unui astfel de model.”
