Cardinalul Schonborn: Creaţie şi evoluţie. O precizare de poziţie

31.10.2007, Cluj (Catholica) - În ziua de marţi, 30 octombrie 2007, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca i-a acordat Cardinalului austriac Christoph Schonborn titlul de Doctor Honoris Causa, pentru realizările sale remarcabile ca teolog şi bun cunoscător al răsăritului creştin. În cadrul ceremoniei de decernare a titlului, Cardinalul a ţinut o prelegere pe tema „Creaţie şi evoluţie. O precizare de poziţie”. Pentru început, el a pus o întrebare cheie: „Este lumea plină de sens?” „Nimic nu ne priveşte pe noi toţi mai mult decât întrebarea originară a omului de unde vine şi încotro se îndreaptă, deci cea referitoare la sensul vieţii. Fiecare om trebuie să-şi pună această întrebare, dacă vrea ca viaţa lui să fie într-adevăr una omenească… Întrebarea cheie, de care depinde răspunsul, este în fond tema întregii discuţii în jurul evoluţiei: Oare are lumea în care trăim şi viaţa noastră în această lume un sens? Numai ceea ce are un ţel are un sens. Fără raţiune nu există orientare, nu există un plan, nu există un `design`.”

Arătând că „ştiinţa şi religia au ca punte de legătură raţiunea”, Cardinalul a precizat mai apoi că „întrebarea referitoare la `planul inteligent` este complet legitimă… Nu ne putem aştepta ca răspunsul la această întrebare să vină de la cercetarea care lucrează după metode pur ştiinţifice, dar ea cade în atribuţiile omului ca fiinţă, care îşi pune întrebări, care se miră şi care gândeşte! Ştiinţele exacte nu pot demonstra nici că ar exista un scop ordonator în spatele lucrurilor şi nici că totul nu ar fi decât o întâmplare neintenţionată”. Cardinalul a declarat: „Secole de-a rândul creaţia a fost povestită ca o poveste despre creaţie, aşa cum este scrisă ea în Biblie. Oamenii înţelegeau că sunt o parte a unei poveşti mari, care începea cu Adam şi Eva, după ce Creatorul pusese bazele prin munca sa de şase zile… Istoria `ştiinţifică` a lumii a luat tot mai mult locul celei biblice şi a făcut ca aceasta să devină o poveste mitică. Dar numai după elaborarea şi răspândirea poveştii darwinistice despre viaţă s-a ajuns la situaţia de concurenţă acerbă. Darwinismul a devenit o poveste alternativă despre creaţie care nu mai avea nevoie de nici un creator şi care avea faţă de povestea biblică nimbul foarte atrăgător şi orbitor al ştiinţificităţii”.

Povestea evoluţiei este prezentată ca „demonstrată de mult în mod ştiinţific”. „Dar atunci”, întreabă Cardinalul, „cum se explică faptul că de la publicarea operei lui Darwin `Originea speciilor` discuţiile nu au contenit nici până în ziua de azi? Oameni care nu pot fi suspectaţi de fundamentalism au pus şi continuă să pună o grămadă de întrebări la adresa `poveştii lui Darwin`. Rămân deschise atât de multe întrebări, încât ne tot mirăm cu ce emfază şi cu câtă siguranţă de sine este povestită `povestea lui Darwin`. Cercetarea evoluţionistă strict ştiinţifică, ce poate demonstra progresele înregistrate de ea, este cât se poate de respectabilă ca domeniu de cercetare. Extinderea asupra tuturor domeniilor realităţii, după formula `totul este evoluţie`, nu mai are acoperire ştiinţifică. Aici păşim pe tărâmul concepţiei despre lume, dacă nu chiar pe cel al ideologiei. `Povestea lui Darwin` determină nu numai concepţia despre originea vieţii şi evoluţia acesteia. Ea a determinat şi determină în continuare viaţa socială, marile orientări morale in bioetică, în pedagogie, în ştiinţă.”

Cardinalul Schonborn a amintit cuvintele darwinistului radical şi ateistului militant Richard Dawkins, din cadrul unui interviu apărut într-un ziar austriac în iulie 2005: „Nici un om serios nu vrea să trăiască într-o societate care funcţionează după legile lui Darwin… O societate darwinistă ar fi un stat fascist”. „În calitatea mea de `Episcop şcolar` în cadrul Conferinţei Episcopilor Austrieci”, a continuat Arhiepiscopul de Viena, „am putut să-mi exprim de mai multe ori în ultimii ani poziţia în legătură cu şcoala şi educaţia. Grija principală constă de mai mulţi ani încoace în `raţionalizarea` educaţiei. Iată câteva consideraţii: o paradigmă de bază a educaţiei din zilele noastre este adaptarea din punct de vedere al eficienţei – mai ales în ceea ce priveşte piaţa muncii. Competenţe cheie ca de exemplu mobilitatea şi flexibilitatea sunt foarte apreciate, în timp ce principiul de bază al teoriei sociale catolice a fost uitat, şi anume: economia există pentru om – şi nu invers… Se pune problema: Care vor fi marile voci care contrazic cu argumente, dacă fiecare învaţă de foarte devreme să-şi orienteze cursul vieţii în funcţie de cum bate vântul?”

În încheiere, Cardinalul a declarat: „Toată ştiinţa pe care am dobândit-o în decursul anilor, chiar dacă nu sunt decât frânturi din frânturile ştiinţei, totul nu a făcut decât să-mi sporească uimirea, chiar şi lucrurile pe care le-am aflat din ştiinţa exactă a evoluţiei. `Scara lui Darwin` a făcut posibilă, mai ales datorită geneticii, o privire minunată în evoluţia vieţii, în devenirea ei şi în formele ei de manifestare. `Scara lui Iacob`… nu ne spune cum a făcut, cum întreţine şi cum conduce creatorul opera Sa. Ea ne spune însă cu precizie absolută, deci cu o precizie mai mare decât toate teoriile ştiinţelor exacte, că totul a fost creat prin cuvântul Său, prin logos, prin Isus Cristos şi pentru acesta din urmă şi că spiritul Său, care este iubirea şi care plutea deja de la bun început deasupra apelor, străbate tot ceea ce a fost creat dându-i un sens şi un ţel. Logos şi Agape, raţiunea şi iubirea sunt elementele din care constă lumea, din care s-a născut şi din care va fi desăvârşită. Cu această siguranţă merită să trăieşti – dar şi să mori. Căci ce fel de evoluţie ar fi aceea dacă n-ar fi învierea şi viaţa veşnică ultimul ei ţel.