Depăşirea neîncrederii faţă de ţigani
06.11.2007, Vatican (Catholica) - Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor a făcut public în dimineaţa zilei de luni, 5 noiembrie 2007, documentul final al primei întâlniri mondiale de preoţi, diaconi şi călugări ţigani care s-a desfăşurat la Roma în perioada 22-25 septembrie 2007, pe tema „Cu Cristos în slujba poporului ţigan”. A venit vremea – se citeşte în text – să se învingă imaginea care tinde să „desconsidere ţiganii doar ca săraci de ajutat”: trebuie depuse eforturi pentru ca să se accepte „bogăţiile umane şi spirituale de care ţiganii sunt purtători”.
În document se cere şi „căutarea de modalităţi adecvate pentru a depăşi neîncrederea generală faţă de ţigani şi solicitarea unei deschideri în societate care să le ofere posibilitatea de a se încadra pe deplin”. Se formulează auspicii pentru o colaborare reciprocă a Bisericii cu comunităţile ţigăneşti şi pentru prezenţa, în fiecare ţară, a unor animatori pastorali: cultura ţigană, în fază de mutaţie prin influenţa mijloacelor de informare în masă şi o mai mare alfabetizare, oferă noi posibilităţi pentru evanghelizare. Se recomandă, apoi, să ţină cont de viziunea şi de experienţa religioasă a acestor comunităţi, acordând o atenţie deosebită femeii ţigane, întrucât este „purtătoare de valori umane şi religioase în familie”. În document se subliniază că atât ţiganii cât şi cei care nu sunt ţigani sunt implicaţi în acte de rasism. De aceea „trebuie ca rasa să nu ne separe”, ci „să se caute de a favoriza unitatea în diversitate”.
Auspiciile sunt ca diaconi, preoţi şi călugări de origine ţigană să-şi asume rolul de „punte între comunitatea ţigană şi cei neţigani”. Relaţia dintre cele două comunităţi este falsificată de o respingere ancestrală. A sosit ceasul, se subliniază în text, să se dea lumii „unicul semn indicat de Isus Cristos”, să se ofere acest semn de iubire fraternă „mai mult cu faptele decât prin cuvinte”, „mai mult în cotidianul vieţii bisericeşti decât în manifestări extraordinare”. Ţiganilor consacraţi, definiţi „ambasadori ai lui Cristos”, le este încredinţată deci sarcina de a încuraja, în interiorul societăţii şi al Bisericii, trecerea la reconcilierea şi comuniunea dintre ţigani şi neţigani. Se apreciază că în lume numărul ţiganilor ar fi de circa 36 de milioane, răspândiţi în Europa, în America şi în diferite ţări ale Asiei. Numărul ţiganilor consacraţi se ridică la aproximativ o sută de persoane: cel puţin 20 de preoţi provin din India, aproximativ zece din Ungaria. Franţa este, până în prezent, unica ţară în care directorul naţional al pastoralei pentru ţigani este un preot din rândul lor, ajutat de trei diaconi permanenţi, două călugăriţe şi o laică având consacrare, toţi ţigani.
