Sf. Ieronim: coerenţa dintre viaţă şi Cuvântul divin

14.11.2007, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale de miercuri, 14 noiembrie 2007, Papa Benedict al XVI-lea a continuat cateheza despre Sf. Ieronim, care a început săptămâna trecută. Adresându-se la mii de persoane adunate în Piaţa Sf. Petru, Papa a explicat că acest sfânt a fost „îndrăgostit de Cuvântul lui Dumnezeu” şi „un eminent doctor în interpretarea Sfintei Scripturi”. Pentru Sf. Ieronim, Biblia a fost „stimulul şi izvorul vieţii creştine pentru toate situaţiile şi pentru toţi oamenii. A citi Scriptura înseamnă a conversa cu Dumnezeu”.

„Pentru Ieronim, un criteriu fundamental pentru interpretarea Scripturii a fost acela că trebuie să se armonizeze cu Magisteriul Bisericii”, a spus Papa, observând că „nu putem interpreta Scriptura singuri, pentru că întâlnim prea multe uşi închise şi cădem în eroare. Biblia a fost scrisă de Poporul lui Dumnezeu şi pentru Poporul lui Dumnezeu. … Doar în această comuniune a Poporul lui Dumnezeu putem intra `cu noi înşine` în inima adevărului pe care Dumnezeu Însuşi doreşte să ni-l spună”. Papa a continuat indicând faptul că Ieronim „nu a trecut cu vederea aspectele etice şi adesea a reamintit datoria de a trăi în conformitate cu Cuvântul divin. O astfel de coerenţă este indispensabilă pentru toţi creştinii, şi în special pentru predicatori”, ale căror acţiuni trebuie să fie „în concordanţă cu cuvintele lor”.

Despre coerenţă, sfântul a afirmat că „Evanghelia trebuie tradusă în atitudini de caritate adevărată deoarece Persoana lui Cristos este prezentă în fiecare persoană umană. … Şi Ieronim arată clar că `vouă vă revine să îl îmbrăcaţi pe Cristos în cel sărac, să îl vizitaţi în cel bolnav, să îl hrăniţi în cel flămând, să îl adăpostiţi în cel fără locuinţă`”. Sfântul „ne-a mai lăsat de asemenea o bogată şi variată învăţătură despre ascetismul creştin”, a spus Sfântul Părinte. „El reaminteşte faptul că angajamentul curajos la perfecţiune cere vigilenţă constantă, mortificare frecventă (cu moderaţie şi prudenţă), muncă intelectuală sau manuală asiduă pentru a evita trândăvia şi, mai presus de toate, ascultare faţă de Dumnezeu”.

„Între principalele realizări ale lui Ieronim ca pedagog, trebuie să evidenţiem importanţa pe care el a atribuit-o educaţiei sănătoase şi complete încă din fragedă copilărie, … şi nevoia de studiu pentru a atinge o mai completă formare umană. Mai mult, o problemă oarecum trecută cu vederea în antichitate dar considerată vitală de autorul nostru a fost promovarea femeilor, cărora le-a recunoscut dreptul la o educaţie deplină”. Sfântul Părinte şi-a încheiat cateheza subliniind „contribuţia efectivă” adusă de Sf. Ieronim „la protejarea elementelor pozitive şi importante ale străvechilor culturi ebraică, greacă şi romană în civilizaţia creştină care lua naştere”.